LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Fiction şi nonfiction în literatură

Pentru a exemplifica o anumită idee – aceea că, fără o poveste, nu se poate naşte un roman (experienţele Noului Roman Francez nu au cucerit lumea, au fost necesare însă pentru a redescoperi ceva la care voiam să renunţăm: epicul, naraţiunea, povestea în sine, fără de care nu se poate) –, am ales patru romane ale unor prozatori din generaţii diferite (două scriitoare şi doi scriitori), prezenţi în aceste zile de sfîrşit de an pe rafturile librăriilor. Să consemnăm şi faptul, pozitiv, aş zice eu, că mai există – multe-puţine, mari-mici, nu contează – librării şi nu sîntem obligaţi – ca în SUA, de exemplu – să comandăm cărţi doar (aproape exclusiv) prin poştă (prin Amazon). Ce poate fi mai tentant şi mai ispititor decît să răsfoieşti cărţile expuse într-o librărie, atras de o copertă sau de un titlu bine ticluit?! Cititul ca practică existenţială. Se poate glosa mult pe această temă. Aşadar – iată un cuvînt pe care nu îl folosesc, cum nu folosesc vocabule precum „preponderant“ sau „focusat“, chiar dacă din motive/pricini diferite –, iată patru romane ale unor scriitori canonizaţi în deceniile trecute. În ordinea vîrstei, Anthony Burgess (n. 1917), cel cu Portocala mecanică, Kurt Vonnegut (n. 1922), […]