Traduceri aminte: Raymond Queneau

Puţin îmi pasă Nu-mi pasă că azi-mâine nu vor mai fi pe lume nici oasele nici nasu nici limba mea şi n-o să-mi pese vreodată mie un moft pe nume Raymond născut dintr-unu ce s-a numit Queneau Nu-mi pasă ce s-o face cu vai hârţogăraia cu Sena cu urâtu de fiecare zi Nu-mi pasă mie care mă joc de-a puia-gaia cu moartea descântând-o-ntr-un şir de poezi’ Nu-mi pasă Dulce noaptea se scurge prin găvane de ochi de mort de chelbe mâncaţi în lutu ud E dulce noaptea şoaptă a unei roşcovane şi-i dulce mierea Terrei cu polii nord şi sud Nu-mi pasă de-acea noapte Nu-mi pasă nici de somnu de veci Pe cât e plumbu de greu cred că-i şi el uscat ca lava negru ca zarea surd ca domnu trecând niznai prin dreptu milogului tembel Mă tem însă de doliu de ceasu rău de răul absenţei de restrişte de spaime vagi de hăul obez în care boala se lăfăie şi zace de timp şi spaţiu gândului meu nedându-i pace Dar nu-mi pasă de ăla ce-n vârfu scobitorii o biet zevzec lugubru mă va lua pe sus când dat bătut cu ochiul sleit la cobitorii cei încă vii curaju-mi întreg […]