Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Celălalt Goma
- 28-01-2016
- Nr. 807
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 3 Comentarii
Am intrat prima oară în posesia volumului de debut al lui Paul Goma, Camera de alături (E.S.P.L.A., 1968), la începutul anilor 2000, cînd prozatorul Bedros Horasangian mi l-a dăruit. Ceea ce m-a frapat încă de atunci la lectură era alteritatea literară în raport cu acel Goma din romanele, jurnalele şi „scrisurile“ care l-au transformat pe cunoscutul disident într-un eretic absolut al literaturii şi intelighenţiei autohtone. Din păcate, mutîndu-mă în afara Bucureştiului, am rătăcit exemplarul, care-şi avea istoria lui. Reeditarea recentă – anul trecut, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de către prozatorul basarabean – n-ar trebui să treacă neobservată. Cu atît mai mult cu cît marchează şi începutul unei serii de autor. Îngrijit de Flori Bălănescu, reprezentanta lui Goma în România şi luptătoare pentru cauza acestuia, volumul apare la o editură nouă – Ratio et Revelatio din Oradea –, care s-a afirmat de curînd prin publicarea unor titluri de calitate. Un redebut, aşadar. Dintr-o notă extinsă aflăm că prezenta ediţie „a fost culeasă fidel după singurul «manuscris» existent, anume ediţia de debut […] găsită după asidue căutări la un buchinist“. Nu ştiu dacă pentru cititorii de azi lectura acestei verigi ocultate dintr-un parcurs scriitoricesc deviat va constitui o „revelaţie“. […]
Şi uite aşa, încet şi dulce, începe recuperarea-însuşirea lui PAUL GOMA
Deloc ciudate mai sînt chei-căile adevărurilor simple.
Cum undeva la Paris, PAUL GOMA obosit, bătrîn şi bolnav ( „ajutat” de decenii întru toate acestea), tace vlăguit şi stingîndu-se („sit-ul său webistic” nu mai dă niciun semn-sunet de prin 2011-2013) va fi greu să putem desluşi mai abitir, cum zac lucrurile şi, din şi în-cotro(ceni) bate vîntul.
Privind în „traveling” peisajul acesta, „vautourii” se-adună deja, ca-ntr-un Tarantino dezlănţuit deloc straniu în jurul unui personaj unic şi atît de necunoscut astăzi în România, de o tenacitate fără de margini împotriva atîtor şi atîtor ipocrizii, minciuni, torturi şi crime, dar mai ales contra contra-adevărurilor şi establishmentului elitisto-culturalo-intelectualo-colaboraţionist şi mass-mediatic instaurat în fruntea ţării de decenii întregi.
Memoria se estompează, este diluată, distorsionată, tranchilizată, iar lucrurile iau o turnură literară simpatică bine determinat-categorisită şi delimitată, cu direcţii şi centre de interes extrem de bine determinate întru o evidentă manipulare a adevărurilor şi memoriei istoriei.
PAUL GOMA va deveni brusc „naţional”, generalizat şi mediatizat, un mit, o legendă, un adevăr , un erou excepţional, şi deodată , ca prin minune, extraordinar de împărţit, partajat, disecat, o bucată, mai multe, azvîrlit-zvîrlite de colo-colo, de la unii la alţii, o minge de ping-pong ţăcănind ţac-pac-poc, adulată şi strivită în acelaşi timp de toţi laolaltă, cînd într-un sens cînd în altul, cei mai mulţi încercînd să şi-l aproprie însuşindu-L, cu toţii re-pupîndu-se în pieţele interdependenţelor şi re-adaptărilor indiferent de atitudinile lor diametral diferite de mai înainte, ca-ntr-o piesă de Shakespeare şi Caragiale, ridicîndu-i statuie cu soclu în piaţa libertăţii eterne.
În încăperea aceasta, bătălia, mascarada, jucăria, absurdul şi jocul, de-abia încep continuîndu-şi filmul,
În cealaltă, vom citi şi asculta poveşti, snoave, doine , ghicitori, eresuri, bîrfe şi literatură.
„GLOSSĂ” !
http://www.paulgoma.com/contact-vosganian-partea-2-dialog-monologat/
Sugerez răbdarea de a citi ”acest monolog”, celor dorind a-și face o idee despre raportul biografie-literatură, în opera lui Goma. Mă bate gîndul că, de și-ar fi scris doar memoriile – măcar după exil – Goma ar fi fost recunoscut de ”mare scriitor”, de către public; și de gură-mare, de către bună parte a cremei noastre literar-culturale. Oricum, n-ar suna ca ”un autor de raft”, cum sună azi.
Onorabil demersul lui Paul Cernat, de a-ncerca să-l reabiliteze literar prin propunerea ”unei restartări” a hermeneuticii aplicate lui Goma. Eu totuși cred că el este mai spectaculos biografic decît literar. Fiindcă harul său literar pare-a fi denominația – a spune lucrurilor pe nume, ceva de-așa prost gust încît muta nasul elitei cultural-literare româno-franceze patronate de ”Monici”.
Incurabil rebel, Goma își rămîne credincios deși mă-ntreb – citind ceea ce vă sugerez a citi – dacă alta i-ar fi fost soarta fără vorba-n vînt aruncată de Ivasiuc, despre ”o șopîrlă” dintr-o carte a lui Goma. La cît de mult insistă pe acest aspect – și-acum, la apusul vieții – se clatină convingerea mea că Goma n-ar fi putut avea altă soartă.
CE CIUDAT acest acelaşi Unic PAUL GOMA !
După ce L-au/L-aţi sfîrtecat în bucăţi, azi vin tot Ei şi-L taie-n două (părţi), cică distincte, vezi bine, n-altceva, a naibii straşnic, dichotomia asta pură, sens subtil !
DomniLor, au poate că nu ştiţi sau ştiţi atît de bine-ncît,
sau nici măcar de vă este de necuprins a-L înţelege,
pe PAUL GOMA nu-l puteţi tăia nici măcar într-una !
Paul Goma este PAUL GOMA ! sfîrtecatul, strivitul, scuipatul, bătutul, singurul, forţat singuraticul, însingurat-ostracizat şi exmatriculat din clasele voastre de partid de partide-adunate la un loc ca într-o groapă comună Haznaos Total.
Oare ce se-ntîmplă, ce şmecherie eterică, acum la adînci bătrîneţi, şi boli şi neputinţe,
vă face să-i daţi azi cu o mînă, ceea ce, de-atît de amar de vreme, L-aţi sfîrtecat şi i-aţi luat Totul ?
Ce tip de mustrare de care gen de conştiinţă malefică prelucrată proletar modern în laboratoarele îmbobinărilor Voastre din toate ţările uniţi-Vă să fie aceasta, ca să puneţi la cale o recuperare literaro-literală atît de tardivă, cu schepsis subtil şi făţarnic ?
Au oare chiar şi încă naivitatea să vi se pară suficient de puternică pentru a încerca frumuşel o reuşită re-patriere în patria pe care i-aţi Furat-O atît de morbi-tardiv o oase-naleLor critico-literare ?
Au oare uitarea atîtor atît de multe schingiuri propagandiste şi insulte indirecte, directe şi subtil intelectualiciste post-ex doctrinar „revoluţionare” să fie o altă lătură(sic!) în care vă puneţi speranţa
mîngîeriLor îndulcite cu un burete cîndva, azi prea bine mascat, plin de fiere-miere, fiare şi oţet acru?
Din camera asta mai nouă de-acum alături, miroase parcă „proaspăt” tot aLături !
Acelaşi PAUL GOMA [deloc altul, deloc „celălalt”] !