România, alveolele identităţii

Trilogia Corso, romanul lui Daniel Vighi, este, de fapt, un cumul de romane, aşa cum sugerează şi titlul. Cele trei componente, Operaţiunea Aubade, Podoabe, şi pălării, şi poncho, şi păr lung, şi mărgele, respectiv, Minunatele afaceri ale capitalistului Ilie Şfeic, pot fi citite atît independent, cît şi împreună. Acestea sînt legate între ele prin unele teme majore ce migrează dintr-un roman în altul, reuşindu-se o perspectivă plurală asupra subiectelor ca atare şi, pe cale de consecinţă, impunîndu-se o viziune polifonică asupra realităţilor descrise în text. Toate cele trei romane au, cum s-ar spune, putere de seducţie. Autorul ştie foarte bine cum să-şi capteze cititorii prin diverse acordaje la adevărurile istorice şi ideologice ale perioadelor de timp explorate narativ. Cu alte cuvinte, Daniel Vighi observă realitatea printr-un caleidoscop textual şi dă contur unor personaje care să preia energia autorului; graţie acestora se înfiripă, treptat, lumea plurală din Trilogia Corso. Există multă savoare în scrisul lui Daniel Vighi. Asta în condiţiile în care subiectele tratate sînt de o gravitate extremă. Numeroasele poveşti cu securişti, cu informatori, cu agenţi acoperiţi, cu agenţi dubli şi cu agenţi dublu acoperiţi fac posibilă o „lectură“ „la firul ierbii“ a unei lumi stranii, austere şi apăsătoare. Şarjele […]