Marţi, 23 februarie 2016, la Uniunea Scriitorilor din România apare o instanţă de judecată, despre care, cu acest prilej, aflăm că ar exista în structurile USR: Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Comisia are şi o componenţă: Mircea Mihăieş (preşedinte), Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu (membri). Această comisie (CMSE) pune pe masă un „raport privind încălcările statutului USR de către unii membri ai USR“ şi face o serie de propuneri: „excludere din USR, pentru grave încălcări ale statutului şi ale deontologiei (Dan Mircea Cipariu, Grigore Şoitu); avertisment, pentru comentarii antisemite (Daniel Vorona) şi găzduire de comentarii antisemite (Paul Cernat); avertisment, pentru prejudicii morale şi de imagine aduse USR (Florin Iaru); suspendare din funcţia de preşedinte de Filială, pentru prejudicii morale şi de imagine aduse USR (Peter Sragher)“. Pînă la urmă, Peter Sragher este iertat, dar la ceilalţi se menţin sancţiunile, care sînt validate de Consiliul Uniunii Scriitorilor: „excludere din USR, pentru grave încălcări ale statutului şi ale deontologiei (Dan Mircea Cipariu, Grigore Şoitu); avertisment, pentru comentarii antisemite (Daniel Vorona) şi găzduire de comentarii antisemite (Paul Cernat); avertisment, pentru prejudicii morale şi de imagine aduse USR (Florin Iaru)“.
După anunţul public în care sînt excluşi şi avertizaţi cei cinci, încep nedumeririle. Mai întîi, ce este cu această Comisie (CMSE)? Care este baza legală statutară de funcţionare? Poţi să decizi sancţionarea şi avertizarea unor membri USR fără să fie audiaţi, fără să li se ceară un punct de vedere? Pe lista membrilor CMSE se află şi Daniel Cristea-Enache, care deja se antepronunţase scriind în România literară un text în care făcea referire la faptul incriminat – „găzduire de comentarii antisemite“ – pe pagina de Facebook, profil public, a lui Paul Cernat. Între timp, anterior întrunirii Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, Paul Cernat detaliase cazul în paginile revistei Observator cultural, arătînd clar că s-a disociat public de comentariile antisemite şi prolegionare ale lui Marius Ianuş şi i-a blocat accesul. Cu toate acestea, avertismentul pentru Paul Cernat este dat pentru „găzduire de comentarii antisemite“.
Cristian Teodorescu intervine public
Situaţia de la USR explodează în presă. Două titluri: „Scandal monstru în Uniunea Scriitorilor. Nume importante excluse din Uniune!“ (Clujul cultural.ro) şi „Scandal fără precedent: scriitorii români s-au răsculat!“ (Libertatea, 26 februarie). Dacă CSME doreşte mediatizare – să ajungă în Libertatea –, iată că acest fapt s-a împlinit. Numai că lucrurile nu se opresc aici, ca un simplu „scandal“. În Clujul Cultural, scriitorul Cristian Teodorescu are două intervenţii. Una, în care se adresează direct preşedintelui CMSE, Mircea Mihăieş: „Dacă actuala conducere a USR nu vrea să scoată la iveală actele contabile de care răspunde, așa cum îi cer unii dintre membrii acestui sindicat, crezi, Mircea Mihăieș, că ăștia trebuie excluși din Uniune fiindcă se adresează Justiției din cauză că onor conducerea USR nu le răspunde? Sau crezi că cei care se opun și azi modificării monstruoase a statutului USR, prin care Nicolae Manolescu a fost ales și pentru a treia oară președintele USR, vor să dea o lovitură statului în stat al Uniunii Scriitorilor? Căci dacă țărișoara, așa cum e ea, nu acceptă ca o persoană să fie aleasă și a treia oară în funcția de președinte, unii dintre noi vin și spun că USR nu are pe altcineva mai bun. Așa să fi fost, dar trebuia ca principiul din statut să fie modificat cu statut cu tot pentru realegerea lui Nicolae Manolescu? De-abia acum, unii dintre cei care fac parte din conducerea USR se expun unei posibile excluderi, de astă dată cu legea în mînă. Ceea ce mă face să înțeleg de unde vi se trage unirea în cuget și-n simțiri, de parcă ați fi votat un soi de țar al scriitorimii române, bătîndu-vă joc de fostul statut al USR“.
Cristian Teodorescu revine, tot în Clujul cultural: „Cînd NM a ajuns președintele USR, mulți și-au zis că fostul critic literar care candidase și la președinția României va fi marele revitalizator al sindicatului scriitoricesc. După ce a devenit președintele USR, N. Manolescu ajunge academician, titlu pe care nemuritorii i-l refuzaseră pînă atunci. Apoi devine ambasadorul României la UNESCO. Asta în timp ce Uniunea Scriitorilor pierde, după un lung proces, Casa Scriitorilor. Casa Vernescu, găinușa cu ouă de aur, grație lui Laurențiu Ulici, rămîne fără chiriași, iar USR renunță la contractul care-i dădea dreptul să dețină sediul asociațiilor USR, într-o clădire din centrul Bucureștiului. Cu un asemenea bilanț, orice președinte de sindicat și-ar fi dat demisia. N. Manolescu, după ce și-a asigurat și al treilea mandat, ca președinte al USR, prin schimbarea statutului Uniunii, cu ajutorul, n-am alt cuvînt, slugilor sale din Consiliul Uniunii, acum, cînd e contestat cu legea în mînă, a inventat o comisie prin care contestatarii săi pot fi dați afară din USR. Urît final de carieră pentru criticul cu acest nume și murdară înțelegere a democrației pentru cineva care a candidat la președinția României“.
Aşadar: avem un proces pe rol, în care Dan Mircea Cipariu şi Grigore Şoitu contestă modul în care s-a modificat statutul USR pentru realegerea lui Nicolae Manolescu. Cei care au contestat statutul şi sînt în proces cu USR au fost daţi afară. Pe urmă avem un fapt: Florin Iaru scrie negru pe alb: „În Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor nu au fost operate modificări şi actualizări ale conducerii şi reprezentanţilor USR din 26.02.1998“. Nu o opinie, nu o afirmaţie denigratoare, un fapt. Şi pentru acest lucru, Florin Iaru primeşte avertisment. Facem precizarea că, potrivit legii, orice modificare de statut, de acţionariat, de sediu, la o societate comercială, fundaţie sau asociaţie trebuie anunţată la Tribunal şi trebuie emisă o hotărîre judecătorească. Dacă USR a făcut aceste modificări, ar trebui să le prezinte opiniei publice. Avem precizările clare, fără dubii, ale lui Paul Cernat, că nu acceptă, nu susţine şi nu difuzează comentarii antisemite. Mai rămîn afirmaţiile lui Daniel Vorona, care, într-adevăr, i-a ţinut isonul lui Marius Ianuş în delirurile sale antisemite şi prolegionare. Cu toate acestea, judecata CMSE este „la pachet“.
„Totală opacitate şi lipsă de dialog“
De un an, funcţionează un Grup de Reformă al USR, grup care a avut mai multe poziţii publice. Şi acum acest Grup de Reformă a reacţionat printr-un comunicat, din care cităm: „S-a ajuns astfel la practicarea unor epurări de tip stalinist împotriva scriitorilor care exprimă opinii diferite de cele ale actualei conduceri. Reamintim că, în ultima perioadă, atît GR-USR, cît și cîțiva dintre membrii săi au fost ținta unor atacuri susținute și extrem de violente din partea conducerii USR, mai ales în revista România literară, adevărate instigări la diabolizare publică și stigmatizare. Între acestea se detașează articolul semnat de dl Mircea Mihăieș, Destul!, în nr. 6/2016 al publicației, care caută să discrediteze, într-o retorică ce reînvie tonul înfierărilor proletcultiste, încercările de reînnoire și de reformare ale USR propuse de grupul nostru, vorbind despre un «desant bizar», căruia «unii i-ar spune fascism generaţionist». Menționăm că toate aceste măsuri de «neutralizare» (termenul îi aparține dlui Nicolae Manolescu) survin în urma unor procese intentate în nume propriu de cîțiva membri ai GR-USR și USR, avînd ca obiect ilegalitățile procedurale privind modificările operate, în timp, în statutul Uniunii, pentru a-i permite dlui Nicolae Manolescu menținerea pe viață a calității de președinte și conducerea discreționară a USR.
S-a ajuns la aceste acțiuni în justiție tocmai din cauza totalei opacități și a lipsei de dialog cu care a fost întîmpinată de către conducerea Uniunii solicitarea, întru totul statutară, din partea unui grup de scriitori – membri ai USR și ai GR-USR totodată –, a unor acte de natură administrativă, acte pe care, ca membri ai USR, cu cotizația la zi, aveau tot dreptul să le verifice“.
Daniel Cristea-Enache nu răspunde la întrebări, dar ameninţă
Lucrurile sînt departe de a se fi încheiat. Daniel Cristea-Enache, membru al CMSE, care s-a antepronunţat cu privire la „antisemitismul“ lui Paul Cernat, fără să ţină cont de precizările ulterioare, ameninţă, pe pagina sa de Facebook, în 28 februarie: „Faza de terfelire a instituției noastre (USR) va trece, dar eu, personal, nu-i voi ierta niciodată pe cei care au făcut comentarii prolegionare și antisemite, pe cei care le-au găzduit, pe cei care le-au girat, pe cei care le-au scuzat, în timp ce «frații«» mă acuzau pe mine pe Facebook și pe blogurile lor infecte. E dreptul meu să nu-i iert pe acești domni (Capsali, Vorona, Cernat, Ianuș, Iaru) și nu mă interesează scuzele lor de doi bani, sofismele penibile sau ignoranța. Fraților, ați pus-o de mămăligă. Răutatea mea este o legendă. Nimeni n-a văzut-o încă – o s-o vedeți voi… P.S. Postarea e în nume personal, n-are nici o legătură cu USR, e duminică, duminica sînt liber“.
Daniel Cristea-Enache este director de imagine al USR. În această calitate, m-am adresat lui Daniel Cristea-Enache sîmbătă, 27 februarie, trimiţîndu-i cîteva întrebări pe e-mail. O solicitare oficială, cu CC la secretariatul Uniunii Scriitorilor. Am sperat ca măcar acum, după ce toată presa a tratat în termeni de „scandal“ sau de „război“ situaţia de la USR, directorul de imagine al acestei instituţii să ofere opiniei publice cîteva puncte de vedere decente despre deciziile CMSE. Şi să aplaneze o dispută care nu slujeşte breslei scriitoriceşti. Deci: pe 27 februarie, Daniel Cristea-Enache era rugat să răspundă la cîteva întrebări, răspunsuri pe care revista Observator cultural le-ar fi publicat integral, în numărul din această săptămînă, ca un gest normal şi necesar de a prezenta şi punctul de vedere al USR. Pe 28 februarie, Daniel Cristea-Enache ameninţă pe Facebook, „în nume personal“. Iar răspunsurile la întrebările revistei noastre nu au venit pînă la închiderea ediţiei. Găzduim, în schimb, două luări de poziţii: de la scriitorii Florin Iaru şi Caius Dobrescu.
Întrebări adresate directorului de imagine al USR
Sîmbătă, 27 februarie, ne-am adresat, într-un e-mail oficial (cu CC la secretariatul Uniunii Scriitorilor), directorului de imagine al USR, Daniel Cristea-Enache, rugîndu-l să răspundă la cîteva întrebări, răspunsurile urmînd să fie publicate în revista Observator cultural (nr. 811, 3-9 martie 2016). La întrebările revistei, directorul de imagine al USR nu a răspuns.
- Cînd a fost înfiinţată Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere?
- Care este baza legală statutară pentru funcţionarea Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere?
- Cine a desemnat preşedintele şi membrii acestei Comisii?
- Ce alte cazuri a mai judecat această Comisie de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, în afara celor menţionate în şedinţa din 23 februarie 2016?
- De ce, în şedinţa din 23 februarie 2016 a CMSE, nu au fost audiaţi cei care urmau să facă obiectul unui „raport privind încălcările statutului USR de către unii membri USR“? De ce persoanele puse în discuţia Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere n-au fost invitate să-şi exprime un punct de vedere în faţa Comisiei sau de ce nu li s-a cerut un punct de vedere în scris?
- De ce nu s-a ţinut cont, în judecarea cazului ce-l privea pe Paul Cernat, că Paul Cernat – anterior şedinţei în care s-a întrunit Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere – s-a disociat public şi apoi a blocat, pe pagina sa de Facebook, intervenţiile antisemite şi prolegionare ale lui Marius Ianuş?
- Dumneavoastră eraţi într-o polemică publică şi v-aţi exprimat deja, în paginile revistei România literară, cu privire la Paul Cernat. Pentru echitatea judecăţii, de ce nu v-aţi recuzat din această Comisie?
- Ştiind că Dan Mircea Cipariu a deschis proces Uniunii Scriitorilor din România, de ce, în timpul unui proces în curs, aţi luat o măsură punitivă? Nu credeţi că această măsură poate influenţa şi verdictul în justiţie, putînd fi considerată o imixtiune în judecata dreaptă şi nepărtinitoare a Justiţiei?
- Florin Iaru a cerut conducerii Uniunii Scriitorilor mai multe informaţii legale despre activitatea USR, despre „transparenţa contabilă şi decizională“, despre „rapoartele de activitate şi contabile pe ultimii ani“. Unde pot fi consultate aceste documente?
- Care este opinia dumneavoastră cu privire la dreptul de exprimare în România? Poate fi îngrădit dreptul de exprimare al membrilor USR în privinţa activităţilor USR?
Adevărul nu are o singură față, eu sunt un partizan al democrației, dar nu cred că modul de a acționa al „reformatorilor” USR este cel mai corect – ei au alcătuit o listă de 80 de nume de aderenți, fără acceptul multor dintre cei nominalizați, ceea ce este , fără îndoială o fraudă, chiar în cazul meu, nu am declarat nicăieri că ader la un grup sau altul.
Mai mult – Petru Cernat s-a făcut părtaș la ieșiri antisemite, reproducând atacuri pornite de la M. Ianuș, atacându-l pe criticul Daniel Cristea Enache.
Nicolae Manolescu poate și trebuie să accepte orice critică corectă, dar zarva GRUSR nu ajută o asociație care o tradiție de aproape o sută de ani.
O luptă intestină pentru menţinerea şi obţinerea puterii, care clivează , erodează şi coboară, cu evidenţă, breasla scriitorilor! Nu sunt membru USR şi cazul relevat mai sus , ca şi altele, se constituie într-un serios motiv de conservare a condiţiei personale! Cu stimă şi consideraţii! Gheorghe Apetroae, Sibiu
Întrebări la care, dacă îmi va fi permis, le-aș adăuga și pe ale mele:
https://vasilegogea.wordpress.com/2016/03/03/cronologia-deloc-ieroglifica-a-adeziunii-si-retragerii-mele-din-grupul-pentru-reforma-usr-un-raspuns-lui-florin-iaru-la-cea-mai-joasa-fictiune/
și
https://vasilegogea.wordpress.com/2016/03/04/update-la-cronologia-sesizare-catre-administratorul-site-ului-oficial-al-u-s-r/
Frământări în Literatură după pierderea librăriilor, bibliotecilor, revistelor, sediilor, TVR Cultural + Muzeul. Nimic nou sub soare! Contracandidatul la şefia USR, Dan Mircea Cipariu, cartonaş roşu? Şi Cezar Ivănescu a păţit-o contracandidând!