Un alt fel de conceptualism: trei întîlniri cu Alexandru Chira (II)

Arta lui Alexandru Chira atinge, în această etapă, semnificaţia maximă, deoarece înglobează mai mult decît obsesiile, contradicţiile şi chinurile creatorului. Este o operă reprezentativă pentru două tipuri de modele intelectuale care articulează cultura Europei de Est între epoca Vărsătorului şi a doua perioadă de teroare comunistă (post-stalinism, naţionalismul ceauşist, brejnevism). Alexandru Chira le întruchipează pe amîndouă, ceea ce reprezintă un privilegiu pentru istoricul de artă interesat de acest interval de timp. Notă despre tinereţe În primul rînd, Chira duce mai departe universul satului românesc tradiţional, cu bagajul lui mitic, relaţiile strînse cu natura – o lume aspră bazată pe nedreptăţi şi privaţiuni. Apoi, Chira moşteneşte din familie mesajul apăsător al transformării brutale, prin tactici comuniste, a structurii sociale tradiţionale, înfăptuite prin desconsiderarea drepturilor omului. Deşi Chira era mereu discret (sau, pur şi simplu, prudent) cînd îşi contextualiza politic poveştile vizuale, se ştia bine că tatăl său, capul unei familii care număra șase copii, era eroul din centrul operei. Calificat drept chiabur pentru vina de a deţine un tractor, tatăl artistului a evitat închisoarea îngropînd utilajul în livada familiei, unde a rămas pînă cînd restricţiile politice au slăbit în intensitate. După dezgropare, tractorul, devenit inutilizabil, putea cel mult figura ca personaj […]