Extremisme interbelice

În monografia lui dedicată legionarismului, sub un titlu care parafrazează un faimos marş al totalitarismului brun tînăr, Sfîntă tinereţe legionară. Activismul fascist în România interbelică (Editura Polirom, Iaşi, 2015, 288 p.), Roland Clark vrea să descifreze – mai mult şi mai bine decît s-a făcut pînă acum – în ce a constat activismul fascist interbelic din ţara noastră. Trebuie spus, însă, de la bun început că legionarismul nu epuizează această dinamică activistă de extremă dreaptă. Chiar dacă el pare să deţină monopolul atenţiei publice din epocă şi să concentreze în sine cea mai violentă expresie a ei, mişcarea lui Corneliu Zelea-Codreanu nu a rămas izolată în miezul unei vieţi politice şi sociale disputate de democraţia burgheză şi, din subteranele unde fusese exilat, de extremismul de stînga. Desigur, pe măsură ce s-a dezvoltat, legionarismul doctrinar a avut tendinţa de a îngloba felurite elemente înrudite cu el, fie prin propensiunea ultranaţionalistă, etnicistă, fie prin gustul pentru opţiunea antidemocratică şi totalitară (să nu uităm că, în Schimbarea la faţă a României, Cioran închina rînduri elogioase nu doar lui Hitler, ci şi lui Stalin), fie prin cultul ortodoxismului (cel care a făcut posibilă apropierea fostului sfetnic regal Nae Ionescu de Codreanu şi care a […]