Academicianul Solomon Marcus a murit joi dimineață, la Institutul „C. C. Iliescu“ din Capitală.
Matematicianul Solomon Marcus s-a născut la Bacău, la 1 martie 1925.
A absolvit Facultatea de Matematică din București. A făcut cercetări în analiza matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotică, istoria și filozofia științei. Solomon Marcus a fost autorul mai multor studii interdisciplinare și al unor cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale.
A publicat peste 50 de volume în România, care au fost traduse în mai multe limbi de circulație internațională, precum și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Este recunoscut ca unul dintre inițiatorii lingvisticii matematice și poeticii matematice.
A fost membru corespondent (din 21 aprilie 1993) și membru titular (din 21 decembrie 2001) al Academiei Române.
Sursa informației: Agerpres.
Republicăm un portret făcut de Liviu Ornea profesorului Solomon Marcus, publicat în revista Observator cultural, în data de 5 martie 2010.
Solomon Marcus – o singularitate nerezolvabilă
Liviu ORNEA
În toamna lui 1980, îmi începeam, temător, studiile de matematică. Singurul profesor din anul I care a intrat în Amfiteatru precedat de faima sa a fost Solomon Marcus. Tot pe-atunci am început să-i citesc regulat tabletele pe care le publica în Viaţa studenţească. Cursul lui a fost unul exemplar pentru un tip de matematică – mult mai tîrziu am înţeles asta – care deja nu se mai practica. Una făcută din pură plăcere, agale, o matematică perfect conştientă de dezvoltarea ei istorică şi de legăturile pe care le-a stabilit, în timp, cu alte domenii, expusă limpede, organic, într-o limbă cultă, aleasă. Mai tîrziu, i-am citit şi cîteva dintre multele articole de analiză reală pe care le scrisese cu ani în urmă – cînd l-am cunoscut eu, profesorul Marcus nu mai făcea, de fapt, cercetare activă în analiză, dar, n-am înţeles niciodată cum, reuşea să fie la curent cu tot ce se lucra, era informat, putea da sfaturi şi îndrumări pertinente. Ei, multe dintre articolele lui de analiză reală erau, sînt încă nişte mici bijuterii.
Scurte, bine scrise, clare, punînd şi rezolvînd o problemă bine circumscrisă, cu demonstraţii ingenioase. Acoperă articolele acestea, publicate în reviste de toate felurile, o arie largă de preocupări, se vede că sînt rodul curiozităţii, al neastîmpărului minţii, şi nu iscate de modă. Un tip de matematică – şi de matematician – care nu-şi mai găseşte locul în lumea de azi, cînd ni se cere să avem programe de cercetare pe ani de zile înainte, să publicăm ritmic şi să vizăm reviste cu anume factor de impact, în care numai cercetări „mainstream“ pot apărea. Încă o dovadă că profesorul Marcus e o singularitate. Sau o dovadă că lucrurile nu merg în direcţia cea mai bună?
Prin tot ce a făcut şi face, prin tot ce a scris şi scrie, profesorul Marcus e un scandal, o palmă dată tuturor celor care cred că, de la o anumită vîrstă, omul trebuie să fie morocănos şi ciufut, indiferent la toate şi preocupat numai de bolile lui. O palmă dată celor care văd cultura umanistă drept un obstacol în calea specializării ştiinţifice şi cultura, în general, drept ceva inutil şi chiar dăunător. O palmă dată tuturor inginerilor care nu ştiu unde se pune o cratimă şi tuturor matematicienilor care n-au mai citit o carte din liceu. Dar e şi un bobîrnac (tăricel) dat en passant literaţilor care n-au habar nici de cele mai elementare noţiuni de ştiinţă. Nu în ultimul rînd, profesorul Marcus îi aruncă într-o cumplită aporie pe mulţi colegi ai lui, ai mei, informaticieni. Profesorul Marcus se consideră matematician, şi aşa îl priveşte, mai toată lumea deşi de multă vreme s-a ocupat mai ales de informatică teoretică şi a condus doctorate în acest domeniu. Cum ies, oare, din impas colegii informaticieni care nu se definesc ca matematicieni, ba, mai mult, se străduiesc să elimine cît mai mult matematica din planurile de învăţămînt ale secţiilor şi facultăţilor de Informatică? E un paradox pe care sper că profesorul îl va dezlega într-o viitoare intervenţie.
IN ebraica se spune: pacat de cei pierduti si nu se mai intorc. Imi permit sa scriu in original : חבל דאבדין ולית חזרין
domnului @boris.mehr!
interventiile pe forum folosind nickuri au alt regim decat cele pe feisbuc! aici conteaza calitatea obiectului-referent ( al continutului mesajului), independent de identitatea/autoritatea emitatorului! aceasta este logica, eu o respect!
intr-un anume fel, suntem in gandul lui Foucault, anume ca in mod normal cartile nu ar trebui sa aiba autori, iar numele autorului este un mijloc de a opri sirul neintrerupt al ideilor, reproduc aici cam cu prea mare lejeritate citatul, dar banui ca se intelege!
eu ma asteptam din partea dumneavoastra la doua lucruri,
sa recunoasteti ca solicitarea avuta incalca doua principii fundamentale ale culturii europene, cel al autonomiei persoanei ( al lui Kant) si cel al libertatii subiective, de esenta Hobbes-Locke ..
si sa recunoasteti implicit ca ati gresit prin postarea agresiva la adresa mea, neintelegand ca am vazut in Solomon Marcus un om, dincolo de etnic, dincolo de profesiune, ceva foarte complex si complet..un spirit..de aceea toate interventiile mele la adresa denigratorilor acestui om valoros au fost foarte taioase..
mi se pare corect să ne alegem pseudonime sau să ne prezentăm cu numele din buletin, dar LUCID, MULGĂTOARE DE VACI, etc. sunt ridicole și compromit orice comentariu. Respect luciditatea, ca și ocupația de mulgător de vaci, dar postăm pe un site onorabil, nu în foaia satirică dintr-o urbe oareșcare. OK?
domnului @boris.mehr!
sunt surprinsa de postarea dumneavoastra!
unu, pentru ca considerati aprecierea mea legata de disparitia lui Solomon Marcus ca fiind *umor scabros*, postare indecenta si provocatoare!
din respect fata de cel disparut nu voi fi violent in reactie!
aprecierea mea in legatura cu disparitia lui Solomon Marcus vine ca urmare a articolului din Gandul ”Ultimul manifest al academicianului: „Să facem un program de urgenţă al EDUCAŢIEI OMENESCULUI în România” (http://www.gandul.info/stiri/a-murit-solomon-marcus-ultimul-manifest-al-academicianului-sa-facem-un-program-de-urgenta-al-educatiei-omenescului-in-romania-
si tot acolo, pe forum, vezi vedea interventiile mele, produse sub acelasi nick, impotriva tuturor detractorilor ai lui Solomon Marcus, anterioare postarii de pe Observator cultural..
si tot in Gandul puteti citi interventia mea la articolul ww.gandul.info/stiri/matematicianul-solomon-marcus-va-fi-inmormantat-duminica-la-cimitirul-filantropia-din-bucuresti, sub acelasi nick…o postare anterioara postarii de pe Observator cultural…
daca credeti ca afirmatia ca ,,am pierdut un om” , in care om nu este trecut in ghilimele tine de umorul scabros asta tine de ascunzisurile inimii dumneavoastra, vorba apostolului Pavel..
cred ca dupa ce veti citi interventiile mele pe Gandul, va veti revizui solicitarea ,, va rog sa vedeti cine mulge”, si asta nu pentru ca ea ar incalca principiul kantian al autonomiei persoanei si nici cel hobbesian-lockean, al libertatii subiective, ci ca moft personal..
comentariul „măriuței, mulgătoare de vaci” este indecent și provocator, rog să vedeți cine mulge și de ce mulge un umor scabros.
Solomon Marcus a adus contribuții de seamǎ în multe domenii ale matematicii, informaticii și semioticii, dar înclin sǎ cred cǎ direcția în care și-a dat mǎsura deplinǎ a spiritului sǎu creator a fost cea interdisciplinarǎ ̶ a lingvisticii matematice pe care, urmând impulsurile lui Noam Chomsky, a introdus-o la noi în țarǎ începând cu anii ’70, și a poeticii matematice, printre pionierii cǎreia s-a afirmat la nivel mondial. Mǎrturia importanței contribuției sale la aceste domenii de frontierǎ ale cunoașterii o dau traducerile cǎrțile lui în cel puțin zece limbi, precum și articolele care i-au fost dedicate în principalele enciclopedii ale lumii ̶ de la Brockhaus la Marea Enciclopedie Sovieticǎ.
Apropo de “literații care n-au habar de cele mai elementare noțiuni de științǎ”, de care pomenea în articolul sǎu Liviu Ornea, îmi permit sǎ redau aici dintr-o sursǎ absolut de încrederen ecourile întâlnirii dintre Solomon Marcus și unul din cei mai strǎluciți reprezentanți ai literaturii anilor ’60-70, romancierul și eseistul Alexandru Ivasiuc, tragic dispǎrut la cutremurul din 1977. Invitat la susținerea unei teze de lingvisticǎ matematicǎ elaborate sub conducerea lui Marcus, Ivasiuc a participat și la masa care i-a urmat, masǎ care s-a transformat într-un adevǎrat spectacol al dialogului dintre cei doi, care departe de a se contrazice, se completau din ce în ce mai fascinați unul de altul. Solomon Marcus s-a dovedit atât de familiarizat cu cele mai subtile aspecte ale teoriei și practicii literaturii, încât în drum spre casǎ, Ivasiuc îi repeta ca hipnotizat rudei sale, matematiciana Margareta Mihalyi, care-l invitase la susținerea respectivǎ: “Formidabil Marcus!… Formidabil Marcus!…”
O altǎ matematicianǎ și profesoarǎ, Sorina Woinarosky, mi-a relatat un al doilea episod, legat de o vizitǎ a lui la Memorialul de la Sighet, pe care îl reproduc cu acordul ei:
“În urmă cu mai mulți ani Marcus a fost invitat de Ana Blandiana la Sighet, la școala ei de vară. Pe stradă a întâlnit-o pe Mati [M. Mihalyi] și a invitat-o la conferința pe care urma să o susțină în fața elevilor invitați acolo. Mati mi-a povestit că a fost ireproșabil, și știi că ea nu era tocmai îngăduitoare.”
*
În ultimul deceniu de viațǎ, Solomon Marcus s-a implicat tot mai mult în problema unei noi viziuni asupra educației, despre care într-un recent interviu rostea aceste cuvinte cu adevǎrat memorabile:
“Problema principală este aceea a supravieţuirii în demnitate, ca oameni şi ca popor. Se semnalează cu îngrijorare rata scăzută de natalitate, dar nu se acordă o atenţie similară faptului că, aşa, mai puţini, cum suntem, o bună parte a românilor rămâne needucată sau insuficient educată.”
Şi mai departe:
“Pentru tot răul din societate, atunci când stai să îl analizezi şi să mergi la rădăcină, ajungi la păcate ale educaţiei.”
În încercarea de a apela la simțul practic al oficialilor pe care încerca sǎ-i trezeascǎ la realitate, profesorul punea deseori problema în termenii interdependenței dintre criza locurilor de muncǎ și criza din educație, sau de adaptare a programelor la cerințele societǎții informatizate.
Cu atât mai semnificativ mi se pare faptul cǎ ultimele sale douǎ intervenții publice, datând de la începutul lui ianuarie curent, ca reacție la planurile de excludere a latinei din învǎțǎmântul gimnazial, s-au constituit într-o adevǎratǎ pledoarie în favoarea repunerii limbii latine pe locul care i se cuvine în întregul nostru învǎțǎmânt gimnazial și liceal.
Consider cǎ textul acestor intervenții (de la Academia Românǎ și de la întâlnirea Grupului de lucru instituit de Ministrul Educației în problema noilor planuri ale învǎțǎmântului gimnazial) ar merita din plin sǎ fie popularizate drept “ultima verba” ale unui mare cǎrturar și pedagog-umanist.
ce om am pierdut, ce om am pierdut!
Condoleanţe familiei!
frumos omagiul adus savantului Solomon Marcus, mulțumim