Traduceri aminte. Marie de France (secolul al XII-lea)

Cântecul Caprifoiului
(fragmente)

 

Cunosc un cântec drag şi voi

Să-l murmur, despre Caprifoi,

Şi să vă spun povestea lui

Aievea: cum, de dragul cui,

Cu ce prilej a fost compus, –

Căci ştiu, pentru că mulţi mi-au spus.

 

Tristan, nepotul Rigăi Marc,

Îl supărase pe monarc,

Încât acesta, foc şi pară,

Îl va fi alungat din ţară

În Southwalesu-i natal, – de vină

Fi’nd dragostea-i pentru Regină.

Acolo, petrecu un an

 

De zile, tânărul Tristan.

Ci, trist cum nu pot să v-arăt,

Voia să vină îndărat

În Cornwall, unde l-adăsta

Regina şi stăpâna sa.

Umbla prin codri, fără scut,

Nici coif, – de nerecunoscut.

Trăia aşa de azi pe mâine,

Dormind prin şuri, – aceeaşi pâine

Şi din acelaşi blid mâncând

Cu sărăcanii; până când

Aude, de la ei, şi el,

Cum că baronii,-n Tintagel,

Sunt aşteptaţi, căci Riga va

Să-şi ţie-acolo Curtea sa.

 

Ci Marc pornind la drum, – Tristan

Se-ntoarse-n codri nepristan,

Pe-un şleau pe care ştia el

Că duce către Tintagel.

Acolo, dintr-un ram de-alun,

Cioplit de el, îşi face un

Toiag pe care-şi scrie-anume,

Cu o custură, propriu-i nume,

Încât Regina, pe silhuie

Cărări, să ştie-ndat’ al cui e.

 

Iar dacă inima-i în doliu-i,

Iubirea precum caprifoliu-i,

Când el înlănţuie alunul, –

Adică „nu se poate unul

Fără de celălalt, – noi, una

Fi’nd, draga mea, pe totdeauna!”

 

Regina, iat-o, pe cărare,

Cum trece zveltă şi călare;

Iar când, cu ochii dă de lemnul

Toiagului, îndată semnu-l

Pricepe; şi,-n pădurea sumbră,

Dispare-n cea mai deasă umbră,

Acolo unde-adastă cel

Mai drag din toţi; iar ea şi el

Se bucură, în crâng, nespus,

Spunându-şi ce aveau de spus;

Dar începură,-atunci când lângă

Nu-şi mai putură sta, să plângă.

 

În Ţara Galilor, Tristan

Se-ntoarse, aşteptând un an

De zile sau mai mulţi, ca unchiul

Să-l cheme înapoi… Ci junghiul

Din inimă, să şi-l aline,

Tristan, cântând la harfă bine,

Făcu alt viers: al revederii

Cu Doamna,-n faptul primăverii,

În umbra tainiculului crâng;

Gotelef  în anglă,-n graiul frânc

Zis Caprifoiul. – Ăsta-i, făr’

De dubiu, purul adevăr.