Poezia experiențelor-limită

Ionelia Cristea (n. 1983), cîştigătoare a ediţiei din 2014 a concursului de debut al Editurii Cartea Românească, a publicat anul trecut volumul selectat de juriu; e vorba de Noaptea de gardă, un volum de poeme de diverse facturi (inclusiv secvenţe în proză), unite, însă, de experienţa liminară (boala şi proximitatea morţii) pe care autoarea – ca tînăr medic neurolog – o trăieşte în fiecare zi şi o consemnează, terapeutic, în poemele sale. Într-adevăr, Ionelia Cristea mizează (într-un scurt text pe coperta a treia) pe „funcţia terapeutică a literaturii“ atunci cînd îşi scrie poemele, dar tocmai aici se află riscul cu care se confruntă acestea din urmă: ele trebuie să ajungă în acel punct în care devin literatură, texte literare, iar nu simplă „terapie“ textuală. Ionelia Cristea are, însă, puterea de a transfigura literar experienţele sale medicale, are, altfel spus, talent poetic – şi lucrul acesta se vede în special în secţiunea a doua a cărţii, „Noaptea de gardă“, cea care dă titlul volumului. O anumită paralelă între sumbrul laitmotiv al morţii (cu toate detaliile medicale, fiziologice pe care un specialist le poate evoca) şi cel al luminii, al razelor de soare, asigură un echilibru de tonalitate textelor, un joc poetic […]