„Inima ca o dronă“

Ca un tunel prin care nu se întrevede nici o gură de aerisire se deschide aparenta naturaleţe a vieţii, volumul publicat anul trecut de t.s. khasis – între cărţile de poezie scrise în ultima vreme, printre puţinele de neocolit. E o carte cu o tensiune invazivă, cu o densitate a stărilor şi a faptelor rememorate pe care arta scalpării, volumul cu care khasis debuta la Editura Vinea, în 2005, doar o anunţa, pentru ca acest nou volum să o ducă la intensităţi disturbante. Ceea ce emană cartea cea mai nouă a lui t.s. khasis, dincolo de planul denotativ, al realităţilor, e densitatea unei materii poetice destructurante, inconfortabile – o materie care angoasează, una de care nu se poate face abstracţie. Construit într-o tonalitate proprie intervalelor ce urmează după rupturi, volumul emană o concentrare acumulată din notaţii aparent aleatorii, care triază fapte şi gesturi discontinue. Ascunse sub senzaţia de anodin, toate cadrele pe care acest poet le selectează la montaj neliniştesc însă, aşa cum numai lipsa de speranţă din locurile goale, abandonate o poate face. Cum se povesteşte trauma Khasis nu a făcut niciodată un secret din devoţiunea lui obsesivă pentru scris, pentru necesitatea viscerală de a traduce, prin filtrul poematic, cele […]