Avalon. Neoplatonism versus marxism

În Marsilio Ficino (1433-1499) și problemele platonismului în Renaștere (traducere de Dan Petrescu, Editura Polirom, Iași, 2015), cititorul de astăzi găsește primul „manifest“ al lui Ioan Petru Culianu, care mărturisește interesul lui acut și susținut pentru cercetarea filozofiei idealiste de extracție neoplatonică. Probabil că susținută într-un departament de filozofie, în condițiile existente în România anului 1972, de dominație totală a materialismului dialectic și istoric impus cu mijloace polițienești și prin cenzură, teza i-ar fi atras tînărului absolvent mari neplăceri. Fiind însă vorba despre un text redactat în italiană, la un departament specializat în studiul limbilor și literaturilor străine, beneficiind și de girul generos al profesoarei coordonatoare, Nina Façon, autorul și-a putut inau­gura cariera de om al scrisului printr-o cercetare de excelență, rebelă în raport cu establishmentul. Proiectul lui Culianu era, totuși, mai vast decît să pornească de la Ficino, pentru a dezbate destinul neoplatonismului în Renaștere. Vorbind despre tatonările prealabile tezei, după ce precizează că a stăruit asupra lui Leonardo și Miche­lan­gelo, cercetîndu-i și pe Bembo și Baldasare Castiglione, el precizează: „Pe scurt, am expus și subiectul uneia dintre cele mai interesante opere din secolul al XV-lea, pe care am vrea s-o traducem și în româneș­te: Hypnerotomachia Poliphili (care, în […]