Memoria și umbra ei

Nu pot evita tonul personal și o abordare subiectivă a acestei cărți, dat fiind că, pentru mine (ca, de altfel, pentru mulți studenți din generația mea), cărțile lui Victor Ieronim Stoichiță au reprezentat o adevărată revelație în anii de facultate. Începînd cu Efectul Don Quijote, am realizat că pictura poate fi citită și interpretată textual, că hermeneutica nu doar că nu se aplică doar literaturii, ci este mult mai interesantă ca exercițiu pe solul fertil al artelor plastice. Am realizat (cred că era prin anul al doilea de facultate) că o pictură ascunde întotdeauna urme, noduri, pliuri, pe care privirea trebuie să le identifice și să le interpreteze conform unor coduri ce implică o cunoaștere, de ce nu?, totală. După acel prim contact, au urmat săpăturile de anticariat, care s-au soldat, în cazul meu, cu revelația Pontormo și al său jurnal tradus în colecția Meridiane: era excavată o întreagă lume alternativă, cea a labirintului subteran. De aici și pînă la a realiza că alternativa, subteranul și ezoterismul străbat orice perioadă culturală nu a mai fost decît un pas. Cartea tradusă și publicată de Editura Humanitas, Despărțirea de București. O povestire, urmărește anii copilăriei, adolescenței și ai primei tinereți a lui […]