Radu, Herta, Mario, Svetlana

Nu ştiu dacă am voie sau îmi este permis să fac aşa ceva. Să combin numele unor scriitori – toţi de primă mînă, trei cu Premiul Nobel la butonieră, al patrulea cu el aşezat pe un zîmbet larg, echivalentul unui Premiu Nobel nedecernat – şi să încerc să glosez pe marginea unor cărţi ale lor, recent apărute, una mai grozavă, una mai palpitantă decît alta, avînd destule puncte comune şi afinităţi. Găsim de toate, pentru toate gusturile celor care, încă, mai citesc. Dincolo de opţiunile lor politice, dincoace de arta lor de a promova idei şi de a face literatură (mare) din oarece fapte (mici) ale vieţii şi ale istoriei. Dincolo de orice, bucuria de a deschide, frunzări, răsfoi, citi, mîzgăli (pe spaţiile goale) etc. – Ion Caraion producea o lungă listă de verbe, cînd îl analiza, într-un exemplar eseu, pe Bacovia – o carte.   Scriitorul Radu Cosaşu, ajuns, din Tînărul Scriitor de acum cîteva decenii, un  Patriarh al Prozei Româneşti (Oscar Rohrlich) din zilele noastre – o întîlnire pe scena Teatrului Naţional Bucureşti cu Herta Müller ar rămîne cu certitudine în istoria spiritualităţii româneşti – semnează volumul Viaţa ficţiunii după o revoluţie (Editura Polirom, 2016). Carte – redactor […]