Interogînd critica de teatru. O anchetă (II)
Continuăm, în acest număr, ancheta despre fundamentele contemporane ale criticii de teatru, alcătuită împreună cu Asociația Internațională a Criticilor de Teatru – România (AICT.ro): ce (mai) înseamnă astăzi critica de teatru? Cine, de ce și cum face critică?. în speranța că această discuție îi va antrena, pe traseu, și pe alți critici și artiști. (Iulia POPOVICI). Banca H. Răspunsuri scurte la patru întrebări-fulger Mircea Sorin RUSU Ce înseamnă azi critica de teatru? Depinde pentru cine. Pentru criticii înşişi, ea poate să însemne identificarea tendinţelor actuale ale teatrului de la noi sau de aiurea, integrarea tendinţelor de la noi în mai marele context internaţional, ulterior încercării de a se lămuri cum stau treburile acasă (prin acasă se poate înţelege nu doar ţara în care criticul trăieşte şi scrie, ci chiar un spaţiu extins, o zonă care transcedem graniţele statale). Mai poate să însemne trecerea uşoară, adeseori pe nesimţite, de la cronica de întîmpinare la identificarea tendinţelor sau a fenomenelor menţionate mai sus prin aprofundarea sau dezvoltarea analizelor de spectacol. De asemenea, critica poate şi chiar trebuie să fie şi implicarea activă în mersul lucrurilor în teatru în general, deschiderea reală spre dialog şi provocarea acestuia, prin diagnosticarea problemelor momentului. […]