Dezinfectanţii României

Multă supărare şi revoltă au produs dezvăluirile jurnaliştilor de la Gazeta sporturilor legate de dezinfectanţii folosiţi în unităţile medicale din România. Ceea ce a urmat s-a dovedit real. Dezinfectanţii folosiţi în spitale (dar policlinicile, grădiniţele, azilurile de bătrîni?) erau contrafăcuţi şi diluaţi în proporţii incredibile. Toată lumea revoltată. Cu mic, cu  mare, Huoo! şi Demisia! imediat. Pe bună dreptate. Dar acest mod de a trage pe sfoară, la scară mai mică sau mai mare, nu este unul generalizat la noi? Dacă femeia de serviciu a blocului spală pe jos doar pînă la etajul doi şi nu pînă la patru, nu e cam acelaşi lucru? Dacă atunci cînd ţi se pune în farfurie ¾ sau uneori ½ dintr-o porţie (şi cu furculiţa se lăţeşte porţia ca să se umple farfuria) nu este tot o diluare a concentraţiei? Dacă furtul la cîntar – cei din generaţie mea ştiu de­spre ce vorbesc – este astăzi mai complicat, ciupeala din iuţeală de mînă a unei roşii e posibilă. Tot un furtişag. Unele mai mici, altele mai mari. Exemple, mii şi mii. (Cu ani în urmă, a fost un scandal uriaş în Armenia, cînd s-a descoperit că barajul unui lac de acumulare se fisurase, iar […]