Nr. 823 (40)

  Ajunsă la jumătate, a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes (11-22 mai a.c.), cel mai important eveniment de acest fel din lume, a adus deocamdată, în competiţia principală şi în secţiunea „Un Certain Regard“, două noi titluri remarcabile pentru cinematografia românească. Primul film prezentat în competiţia principală a fost noul lungmetraj al lui Cristi Puiu, Sieranevada (o coproducţie România-Franţa-Bosnia şi Herţegovina-Croaţia-Republica Macedonia), …

„Ai înălţat pînă la cultură vilegiatura, fericirea viitoare a oraşului pentru care munceşti poate să însemne o mentalitate nouă în România noastră“, îi scria Adrian Maniu, în octombrie 1928, lui Octavian Moşescu, cel care avea să devină, în două rînduri, primar al Balcicului (iulie 1931-februarie 1932 şi decembrie 1938-septembrie 1940). La acea dată, Moşescu era fondatorul şi diriguitorul  Universităţii Libere din Balcic, cunoscută şi ca …

Luni, 23 mai, începînd cu ora 9.00, în Sala „Ion Heliade Rădulescu“ a Bibliotecii Aca­demiei Române (Calea Victoriei 125, București), va avea loc o sesiune aniversară dedicată lui Norman Manea, unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani, cu ocazia împlinirii vîrstei de 80 de ani. Sesiunea va consta într-o serie de discuţii libere pornind de la temele operei lui Norman Manea: exilul, limba, memoria, …

Scriitorii  sau mai degrabă artiştii produc opere şi se manifestă prin acte: ele pot fi disociate, dar, cel mai adesea, ne apar ca fiind solidare. Sau opera şi biografia se disting, se opun chiar, sau ele fuzionează şi seduc prin această unitate. Cazurile-tip nu sînt rare, Céline, mare autor ţine delirante discursuri antisemite şi exasperează prin fractura între cei doi termeni, opera şi actele de …

Multă supărare şi revoltă au produs dezvăluirile jurnaliştilor de la Gazeta sporturilor legate de dezinfectanţii folosiţi în unităţile medicale din România. Ceea ce a urmat s-a dovedit real. Dezinfectanţii folosiţi în spitale (dar policlinicile, grădiniţele, azilurile de bătrîni?) erau contrafăcuţi şi diluaţi în proporţii incredibile. Toată lumea revoltată. Cu mic, cu  mare, Huoo! şi Demisia! imediat. Pe bună dreptate. Dar acest mod de a trage …

Dacă James Joyce a realizat o parodie magistrală fiind în exil, a orgolioasei, dar frustratei Irlande natale; dacă Musil a satirizat fără milă obedienţa şi imobilismul agonic ale Imperiului Habsburgic sau Bulgakov şi Ilf şi Petrov (citaţi în Plicul negru) au procedat la fel în privinţa degenerării cotidiene şi mitocăneşti a sistemului sovietic, Norman Manea  a devenit, în timp, cel mai feroce şi un implacabil …

Declar pe propria răspundere că nu m-a somat nimeni să organizez Festivalul „Zile şi Seri de Literatură Doinaş“, la Arad, că nu m‑am gîndit la implicaţiile unui astfel de eveniment, cu atît mai puţin la gloria proprie. Anul trecut, în 2015, am propus prima ediţie, pe fondul sensibilităţii la candidatura Aradului pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, în 2021. Asociaţia responsabilă a fost receptivă …

A apărut, de curînd, la Editura Polirom, un volum mult aşteptat în lumea noastră culturală: e vorba de cartea lui Radu Cosaşu, Viaţa ficţiunii după o revoluţie, ce vine să „bucleze“, să pună punctul final seriei de Supravieţuiri (scoase, în ultimii ani, în serie de autor la Polirom). Radu Cosaşu, scriitorul inconfundabil, a cărui amprentă stilistică – la griffe, cum spun francezii, de la care …

Cel dintîi dintre romanele cu miză identitară ale lui Petre Barbu, Dumnezeu binecuvîntează America (1995), dă o imagine asupra lumii româneşti imediat postdecembriste – ima­gine rezumabilă, abstract, în termeni ca degringoladă, ruină şi totodată bovarism al libertăţii – prin focalizarea asupra disoluţiei unei familii oarecare, dintr-un oraş oarecare, fost centru industrial, undeva la Marea Neagră. Totul se concentrează în şi se exprimă prin tribulaţiile membrilor …

Pe urmele lui Bartleby, Enrique Vila-Matas a creat o întreagă „literatură“ a celor care spun „Nu“ literaturii (Bartleby & Co), reuşind prin fiecare carte să (re)afirme încrederea în forțele de regenerare ale scrisului. „Eroul“ lui Herman Melville ne arată că în fiecare act de negare există o mare forță de „afirmare“. Datorită lui Vila-Matas ştim că există un Bartleby în fiecare mare scriitor. A spune …

„Nu am nostalgia copilăriei noastre, e plină de violenţă.“ E o propoziţie care apare foarte devreme în romanul Elenei Ferrante şi care ar putea ordona tot ceea ce se povesteşte mai departe. Este vorba despre povestea Elenei (Lenú, fiică de portar), o fată care creşte într-un cartier mărginaş din Napoli şi care, întorcîndu-se în trecut, recuperează poveştile tuturor celor împreună cu care trăieşte. Povestea formării …

Într-o foarte recentă și foarte frumoasă carte intitulată La Cage des méridiens. La littérature et l’art contemporain face à la globalisation (Cușca meridianelor. Literatura și arta contemporană față cu globalizarea, Paris, Minuit, 2016), Bertrand Westphal, teoretician și practician al „geocriticii“, pornind de la un vers profetic, din 1914 deja, al lui Blaise Cendrars („Je tourne dans la cage des méridiens comme un écureuil dans la …

Asistăm, în ultima vreme, la un fenomen oarecum paradoxal: o afirmare în forţă, după 2000 (şi mai ales de aproximativ un deceniu încoace), a unui număr important de comentatori literari – la concurenţă cu prozatorii şi cu poeţi zişi „douămiişti“ – şi, concomitent, o periodică, obsedantă, sistematică punere sub semnul întrebării a rolului, a consistenţei, a eficienţei criticii literare, în special a comentariului de actualitate, …

Nu, nu cred că specia este caducă, ci sînt convins că morfologia ei este una putrefactă. Cronicarul literar fie a neglijat din nepăsare, fie a desconsiderat cu superbie apariţia unei noi specii: a cronicii de blog. Nu mă refer aici la cronicile ţinute de critici, ci la prezentările de carte ce tind să umple golul de informaţie lăsat de dispariţia presei culturale, iar aici …

Nu mai există, evident, cronică literară, aşa cum funcţiona ea în interbelic sau mai încoace, pînă la „capturarea“ şi pulverizarea ei prin tot ceea ce ţine de internautic & virtual. Recenzia a căpătat – în formele ei cele mai vizibile – forma „statususului“, a articolului de blog, a „simpatiei“ (chipul cel mai stîlcit al criticii impresioniste) manifestate polimorf pe reţele de socializare (de pildă, …

Ceea ce trebuie, cred, precizat, încă de la bun început, este că literatura contemporană, ca în orice epocă, are nevoie de receptare. Şi mai ales de o receptare cît mai competentă, cît mai departe de PR, de vanităţi, de resentimente, prin texte analitice credibile şi capabile să pună ordine în peisajul literar. Şi cu cît sînt mai numeroase vocile competente şi oneste care se …

De-a lungul anilor, am răspuns la cîteva anchete privind critica literară şi critica de întîmpinare. O fac şi acum, încercînd să nu reiau ceea ce am mai spus. Încerc, altfel spus, să evit locul comun al declasării sociale a literaturii, nu pentru că n-ar fi adevărat, ci pentru că trebuie trecut de hopul acesta, fie chiar şi detaliind un pic chestiunea. Cronica literară nu este o …

Nu, cronica nu e o specie caducă. E nevoie de cronică azi, pentru că încă i se cer serviciile. Am auzit autori din generaţia 2000 protestînd la ideea, despre care se vorbeşte de ceva timp, că tinerii universitari nu mai au vreme de scris în gazete. Cît timp discutăm existenţa cronicii literare, cît timp îi veghem cu îngrijorare tribulaţiile, oboselile, infidelităţile, e limpede că …

Senzaţia impasului se hrăneşte din dez­iluzie. Cînd criticii de întîmpinare au simţit că nu mai funcţionează profesia lor pe post de avangardă, fie au renunţat, fie s-au retras în proiecte personale ce necesită o lămurire îndelungată. Nu mă număr printre cei care anunţă caducitatea cronicii literare, nici moartea ei. La fel, nu mă simt îndoliat cînd se vorbeşte despre criza de legitimitate şi autoritate ştirbită. …

Înțeleg critica literară ca pe o specie elastică, mereu vie, aflată, e adevărat, în strînsă legătură cu literatura însăși, dar care are și un anumit grad de autonomie. Cu alte cuvinte, critica poate fi un act artistic în sine. Firește, nu e nici o noutate. În anii ’60, au existat în presa literară românească numeroase dezbateri legate de valențele creatoare ale criticii. Nu mai vorbesc …

Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că nici acum nu vrem/nu putem să recunoaştem impasul în care ne găsim. Majoritatea punctelor de vedere pe care le-am auzit/citit în privinţa criticii de întîmpinare sînt narcisiste şi utopice. Ne raportăm, inevitabil, la greaua moştenire a clasicilor, de la Maiorescu-Gherea la Călinescu-Lovinescu şi, mai aproape, la Manolescu-Simion, omiţînd că, de fapt, critica literară a fost întotdeauna în …

Mă tem că această aşa-zisă criză a cronicii literare nu e o criză reală, ci mai degrabă un regret că o generaţie critică talentată a abdicat – total sau doar temporar – de la ea. Se scrie cronică literară în mai toate revistele din ţară, însă a dispărut acea mobilizare generală din prima parte a anilor 2000. La un scurt recensămînt din avion, oricine îşi …

Am primit şi citit întrebările de la Observator cultural cu bucuria teoreticianului care nu a fost niciodată capabil să scrie cronică sau critică literară. Mi-am zis să dau dovadă de responsabilitate – aşa cum face criticul care scrie săptămînal despre o carte pe care vrea să arate că a citit-o – şi să răspund punctual, dar n-am reuşit. Întrebările nu făceau altceva decît să-mi impună …

Acum mai bine de douăzeci de ani, student la Litere fiind, intenţionam să scriu o teză de licenţă despre „literatura stîngii militante din România interbelică“, în care să reconsider din unghi literar un fenomen unanim diabolizat de anticomunismul postcomunist. M-am pus pe treabă, dar, consultîn­du‑mă cu persoane avizate şi constatînd dificultatea întreprinderii pentru slabele mele mijloace de atunci, am abandonat, convins că „acum nu e …

După un debut foarte promiţător la Universitatea din Cluj (mutată la Sibiu, după cedarea nordului Transilvaniei, în 1940) şi revenirea sa în prim-plan – politic şi intelectual –, între 1945 şi 1947, Zevedei Barbu a dispărut de pe scena intelectuală, culturală şi universitară românească, după ce şi-a abandonat postul de consilier principal de la Ambasada noii Republici Populare Române din Londra. Fostul student al lui …

Pe fondul împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Vintilă Horia (pseudonimul literar al lui Vintilă Caftangioglu), Consiliul Local al oraşului natal Segarcea – Dolj a hotărît acordarea titlului de cetăţean de onoare post-mortem (prin Hotărîrea nr. 60/27, noiembrie 2015). Pe 22 decembrie 2015, Institutul Naţional „Elie Wiesel“ pentru Studierea Holocaustului (aflat în subordinea Guvernului României), invocînd prevederile Legii 217/2015 (pentru modificarea şi …

Într-o epocă în care pe cîmpul literelor se dădea bătălia dintre arta ca natură ori creaţie spontană şi arta ca tehnică ori creaţie erudită, Cervantes face elogiul celei de-a doua, în acelaşi timp dezvăluindu-i defectele inerente, parodiind-o autocritic şi paradoxal tocmai într-o carte de o erudiţie nemaivăzută, Don Quijote. Tema nebuniei este, fără doar şi poate, pilonul central al romanului, dar, aşa cum se ştie …

Literatura are criticii săi literari, are exegeţi autorizaţi ai operei unui creator în spaţiul cultural, ai unui literat, dar există şi un corp masiv de lucrări care se organizează în biografii ce încearcă să fie cît se poate de complexe şi încearcă să surprindă, pe cît mai multe paliere, existenţa unei personalităţi. Nu trebuie confundat, de exemplu, un scriitor care este un autobiograf „autorizat prin ceea …

Dacă reprezentanta Ucrainei la Eurovision nu ar fi cîştigat concursul de la Stockholm, nu ştiu dacă aş fi făcut selecţia cărţilor propuse pentru lectură de această dată. Dacă textul piesei cîştigătoare, 1944, nu ar fi fost centrat pe un subiect grav al istoriei Rusiei – deportarea tătarilor din Crimeea de către Stalin –, poate că nu aş fi abordat o temă ce revine, relativ des, …

Cînd au terminat facultatea (de la Cluj), Oana Mardare și Doru Taloș s-au dus și ei, ca orice absolvenți cuminți de Actorie dinainte de anul 2010, într-un teatru de stat – mai exact, la Petroșani. Au stat acolo un an, după care au plecat la Barcelona, la o școală care aplica metoda Jacques Lecoq, apoi au lucrat să strîngă ceva bani, iar la finalul lui …

  Între 5 şi 29 mai, are loc la Bucureşti prima ediţie a Festivalului de Arte Vizuale UNFINISHED. Din comunicatul de presă, aflăm că cei mai importanţi creatori de artă fotografică şi jurnalism la nivel internaţional sînt prezenţi prin creaţiile lor pe simezele bucureştene. UNFINISHED este o expoziţie-eveniment organizată în trei spaţii distincte, de mare vizibilitate. Primul este spaţiul expoziţional al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, …

„Emilia: Oh, my lord, terrible murders have been committed over there! Othello: What? Just now? Emilia:Yes, just now, my lord. Othello: It’s because of the full moon. It comes too close to the earth and drives men crazy.“* (Othello, Actul 5, Scena 2)     Galeria, un teatru unde artistul şi curatorul pun în scenă cu publicul-actor o dramă de tip psihologic despre un personaj colectiv in-vizibil, care este psihanalizat in loop, de fiecare dată …

De trei ani, în prima săptămînă a lunii mai, se desfăşoară, la Bucureşti, un Pavilion de Artă, care, după această ediţie, ne oferă posibilitatea să facem un prim bilanţ şi să-i acordăm valenţele unui eveniment cultural prestigios. Ediţia de anul acesta s-a desfăşurat pe o perioadă de timp generoasă, între 5 şi 15 mai, iar drept sediu s-a ales clădirea fostei societăţi de asigurări Dacia-Română, un …

Despre expozițiile de artă se scrie de obicei din exterior, respectiv din postura de vizitator – condiția de critic-istoric de artă inclusă –, ca parte doar a finalului circuitului ce face din opera de artă un produs al societății spectacolului, descrisă, în anii 1960, de Guy Debord. Abordarea de acum vine din partea curatorului, legat intim de procesul intern de elaborare a expoziției, de la …

La începutul luptei lui Horia Bernea cu ima­ginea, solidaritatea imagine-text era, cred, totală, cele două tehnici se sprijineau și se justificau reciproc – desenul avînd explicitări ideogramatice, de alfabet personal, iar textele, un subiectivism plastic și metaforic tipic obiectului artistic. Desenul-text este antemergătorul exploziv, iar pictura vine în urma meditației astfel întrupate, este ulterioară, metodică, limitativă. Masa corporală a operei post-desen răsucește revelațiile abisale ale …

Un nou spectacol de teatru-dans se anunţa pe scena Operei Naţionale Române din Iaşi, Kabaret – Nostalgie în două părţi. Faptul că acesta readuce la viaţă cabaretul german al anilor ’20-’30 era suficient de atractiv, dar recunosc că prezenţa balerinei Beatrice Rancea în rolul principal, în acelaşi timp directoare a Operei ieşene, a fost cea care m-a atras în mod special.   Regizoarea şi coregrafa Yvette Bozsika, semnatara spectacolului …

[L’AMOR DE LONH]   Când ziua-i lungă-n luna mai şi am, de tril de păsări, parte, – cum ele tac, aminte, vai, mi-aduc de Doamna-mi de departe; şi inima-mi, atunci, suspină, iar tril şi floare de-albăspină îmi par mai reci ca un omăt.   Voi fi făcut un pas în Rai Trecându-i pragul de departe, Ca pelerin sărac, în strai De in, iubirii-mi de departe, Şi cu toiag, cam către cină, Când ea-mi va fi,-n sfârşit, vecină, Cu toate că-i departe-hăt.   Ci …

În golful umbrit de pîlcuri de migdali de pe ţărmul mării, întîia solie a primăverii era pictorul Alexandru Satmary. Încă nu se topeau zăpezile de pe coline şi acest îndrăgostit al peisajului marin apărea ca o veste bună în cafenelele din port. Tîrziu, după sosirea oaspetelui drag, se iveau cocorii în şiruri geometrice, iar bărcile cu pînze albe îşi deznodau odgoanele ca să se avînte din …

Cea de-a patra carte a lui Flavius Ardelean pare a fi un roman, deși este anunțat pe copertă ca basm. Scîrba Sfîntului cu Sfoară Roșie (colecția Cărțile Arven, editura Herg Benet, București 2015) este prima carte a seriei MIASMA, iar titlul complet, de l-aș scrie cu majuscule azi, pe ecranul calculatorului ar părea că țip la dumneavoastră, după codurile (im)politeței electronice, dar pe hîrtie, în …

Galeria Galateea şi Uniunea Artiştilor Plastici din România au deschis expoziţia personală Hello, semnată de Mihai Un­gureanu. Vernisajul a avut loc luni, 16 mai. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 16 mai-14 iunie 2016, curator: Adela Bonat. Conform organizatorilor, expoziţia este axată pe ideea că „salutul este comportamentul comunicaţional, gestual sau/şi verbal cu semnificaţie pentru un anumit  grup social. Este un mod de recunoaştere şi …