Norman Manea, sărbătorit la 80 de ani

Pe 23 mai, în Sala „Ion Heliade Rădulescu” a Bibliotecii Academiei Române, a avut loc sesiunea aniversară Norman Manea. O viaţă/ Norman Manea. A life. Norman Manea, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi scriitori români în străinătate, împlineşte anul acesta 80 de ani – o vîrstă venerabilă şi un parcurs existenţial și literar marcat de tumultuoasa istorie a secolului al XX-lea. La evenimentul aniversar au participat personalități marcante ale lumii culturale și academice din ţară şi din străinătate: Gabriela Adameșteanu, Paul Bailey, Ana Blandiana, Margarita Boyers, Robert Boyers, Nicolas Cavaillès, Magda Cârneci, Paul Cernat, Paul Cornea, Ioan Cristescu, Caius Dobrescu, Mircea Dumitru, Luca Formenton, Mariana Gorczyca, Ioana Gruia, Olivier Guez, Bedros Horasangian, Emil Hurezeanu, Emil lonescu, Nora Iuga, Victor Ivanovic, Silviu Lupescu, Mircea Martin, Mercedes Monmany, Ana Nicolau, Antonio Muñoz Molina, Maria Nadotti, Ingemar Nillson, Florence Noiville, Andrei Pleșu, Stephanie Tärnqvist, Joan Tarrida, Stelian Tănase, He Lea Wakeman, Monica Zgustova. Gazdele evenimentului au fost Carmen Mușat și Claudiu Turcuș.

În deschidere au luat cuvîntul Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin, Corina Şuteu, ministrul Culturii, Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti, Emil Ionescu, decanul Facultăţii de Litere, Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, şi Carmen Muşat, redactorul-şef al revistei Observator cultural.

Comunicările participanţilor – foarte diverse, abordînd diverse faţete ale scriitorului şi intelectualului Norman Manea – au avut un ton destins şi amical, pentru că cei prezenţi la Bucureşti sînt oameni care îl cunosc pe Norman Manea. Temele abordate de cei mai mulţi au fost, sigur, determinate de chiar problematica literaturii şi eseisticii lui Norman Manea: pe de o parte, aceea identitară şi a exilului, iar pe de alta, problematica etică. Robert Boyers, redactorul-şef şi fondatorul revistei americane Salmagundi, s-a axat, de pildă, pe această circumscriere identitară a scrisului lui Norman Manea, direct legată de chestiunea exilului, iar alţi intervenienţi, în continuarea celor spuse de Boyers, au adus în discuţie raportul interesant identitate/ identităţi (multiple), dar şi o altă observaţie foarte interesantă, făcută de eseista şi jurnalista italiană Maria Nadotti: anume propunerea de a ieşi din discursul identitar, adesea reductiv, o anume deconstrucţie a temei identitare, în favoarea unei teme a incertitudinii, care poate fi mult mai relaxată, mai relativistă, mai postmodernă. Maria Nadotti a spus, la un moment dat, în spiritul acestei propuneri, că atunci cînd intelectualii sau oamenii publici sînt prea siguri de ei, „e o mare problemă“.

Legat de această incertitudine – de data asta, nu pe teritoriul identitar, ci pe acela etic –, m-aş referi aici şi la discursul lui Mircea Martin, care a avut o remarcă foarte pertinentă: teritoriul eticii, a spus el citîndu-l pe criticul Lucian Raicu, este, de fapt, un teritoriu al incertitudinii. Deciziile etice – a spus Mircea Martin – se iau la capătul unor ezitări, cu conştiinţa fragilităţii terenului pe care ele se joacă, dar poate, tocmai de aceea, mai puternice în sensul lor. Mulţi dintre invitaţi au subliniat conotaţia etică a scrisului lui Norman Manea, vorbind despre echilibrul, calmul, lipsa de ostentaţie şi o anume distanţă specifică (o anumită perspectivă) cu care Norman Manea îşi expune ideile în proza şi în eseistica sa. Calitate preţioasă cu atît mai mult cu cît, a spus Andrei Pleşu, „păcatul originar“ este chiar „tentaţia omului de a o lua razna“ – a se vedea numai contextul politic şi ideologic al secolului al XX-lea. În afară de trauma deportării din copilărie (în Transnistria), Norman Manea a cunoscut şi trauma exilului, un exil care ţine, aşa cum a remarcat Mircea Martin, nu atît de spaţiu, cît de timp: plecat din România comunistă, Norman Manea s-a aflat în situaţia de a deveni dintr-odată contemporan cu alţi scriitori şi cu un alt mediu literar şi cultural. La aceasta se adaugă şi condiţionarea lingvistică, mai puternică în cazul unui scriitor aflat în exil – Norman Manea, care a continuat să-şi scrie cărţile în limba română după instalarea lui la New York, a trebuit să se confrunte cu toate aceste dificultăţi, care ţin, în egală măsură, de existenţial şi de literar. Pentru cei mai tineri – cum este cazul traducătorului din română în franceză Nicolas Cavaillès (care, în treacăt fie spus, lucrează la o a doua traducere în franceză a lui Urmuz) –, Norman Manea este un „model“ intelectual şi literar – adaug că, pe parcursul intervenţiilor omagiale, a revenit ideea că tipul de literatură practicat de Norman Manea ar trebui studiat în şcoală, prin implicaţiile sale etice, dar şi prin mărturia de viaţă, prin trauma sublimată literar, care avertizează asupra derivelor individului şi istoriei, de care nu sîntem feriţi, de fapt, niciodată.

Pe parcursul intervenţiilor, nu a fost evitat nici subiectul mai delicat al primei publicări şi receptări în România (postdecembristă) a eseului lui Norman Manea despre Mircea Eliade, Felix culpa. El a fost evocat de Gabriela Adameşteanu (fostul redactor-șef al revistei 22, unde a apărut eseul lui Norman Manea), iar apoi de Stelian Tănase. Recitind astăzi Felix culpa, acesta din urmă a avut impresia că eseul lui Norman Manea se află foarte departe de provocarea şi de „huliganismul“ care i s-au imputat cu atîta vehemenţă în epocă, şi a ţinut să remarce diferenţa de context socio-cultural survenită în timpul scurs de la prima publicare a eseului şi pînă azi.

Una peste alta, sesiunea aniversară de la Biblioteca Academiei Române – prilej cu care s-au adunat la Bucureşti numeroşi scriitori şi intelectuali din diverse colţuri ale lumii (SUA, Anglia, Franţa, Italia, Spania, România etc.) – s-a desfăşurat într-o ambianţă convivială şi prietenească, în care analizele aplicate scrierilor lui Norman Manea – cu observaţii deseori acute şi abordări din diverse unghiuri, unele inedite – s-au îmbinat cu urările şi felicitările amicale adresate direct lui Norman Manea, care împlineşte curînd (pe 19 iulie) 80 de ani.

Publicăm două dintre intervenţiile de la simpozion, citite de Magda Cârneci şi Bogdan‑Alexandru Stănescu, urmînd ca în numerele următoare şi pe site să prezentăm alte discursuri scrise şi video.

 

 

 

Sîmbătă, 21 mai, la Librăria Cărtureşti Verona, Norman Manea a avut o întîlnire cu elevii implicaţi în proiectul „Observator Lyceum“, despre care puteţi citi în aceste pagini.