Noul Moise şi noul exod

Creştinismul, prin diversele sale metamorfoze şi schisme interioare, este un fenomen religios complex, cu o istorie fascinantă, motiv pentru care deseori uităm un fapt esenţial: religia creştină nu ar fi existat, cel puţin nu în forma sa actuală, în afara tradiţiei ebraice, sursa sa primară şi vitală. Se vorbeşte, în context european, despre o vlăguire a creştinismului, însă, atîta timp cît iudaismul va rezista vremurilor, probabil că şi creştinismul, îndatorat tradiţiei iudaice, o va face. Brant Pitre, un tînăr teolog american, în volumul său din 2011, Jesus and the Jewish Roots of the Eucharist, apărut în 2016 la Editura Humanitas, în traducerea Monicăi Broşteanu, cu titlul Misterul Cinei de pe urmă: Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei, demonstrează, printr-o contextualizare istorică riguroasă a învăţăturilor şi a faptelor lui Isus, că o înţelegere corectă a mesajului cristic nu poate eluda tradiţia iudaică. Pitre, în demonstraţia sa, vizează în special un eveniment din scurta perioadă de propovăduire a lui Isus: Cina cea de Taină. În semnificaţia acestui eveniment, crede autorul, se regăsesc acele elemente definitorii pentru noua religie pe cale de a se naşte, creştinismul, elemente ale căror sensuri, însă, sînt profund iudaice. „După cum vom vedea – promite Brant Pitre în […]