Despărţirea de un mare umanist: Ion Ianoşi

În noaptea de joi spre vineri, 30 iunie/1 iulie, ne-a părăsit profesorul, academicianul şi filozoful Ion Ianoşi. Pe 1 mai împlinise 88 de ani, şi poate ar mai fi rămas o vreme printre noi dacă sistemul medical românesc n-ar funcţiona, din păcate, uneori ca în Moartea domnului Lăzărescu. Lucid pînă la capăt, de o luciditate necruţătoare chiar şi în ceea ce priveşte propria înaintare în vîrstă, Ion Ianoşi îşi începea ultima carte de memorii, intitulată provocator Internaţionala mea. Cronica unei vieţi (Polirom, 2012), tocmai cu aceste cuvinte: „Recidivez, ca memorialist, pentru ultima oară“. De atunci, odată încheiată monumentala sa depoziţie de martor a mai bine de optzeci de ani de istorie românească, Ion Ianoşi a refuzat să mai scrie, de parcă s-ar fi pregătit – temeinic şi cu aceeaşi seriozitate cu care s-a achitat întotdeauna de orice sarcină, oricît de nesemnificativă – pentru ultima probă, cea de ieşire din istoria minoră, evenimenţială, pentru a intra în Istorie. De acum înainte nu ne mai rămîn decît cărţile sale şi amintirile. Cu siguranţă, sînt alţii care l-au cunoscut mult mai bine şi vreme mai îndelungată. În ceea ce mă priveşte, nu pot mărturisi decît pentru porţiunea de drum pe care am petrecut-o […]