Taina florii de măr la Paul Gherasim

Coborîtor de undeva din sfera ţinuturilor Cetăţii de Scaun a Sucevei, poposit pentru deprinderea artelor frumoase în cetatea lui Bucur, tînărul Paul Gherasim a adus cu el simţirile şi obiceiurile omului pentru care glia este elementul cel mai pur al trăirii, alături de credinţă. Asta i-a fost busola, în perioada cînd a fost învăţăcelul maeştrilor Jean Alexandru Steriade şi Nicolae Dărăscu, la Academia de Arte Frumoase (1943-1947), dar şi pe întreg traseul unei creaţii artistice de şapte decenii. Ucenicul acestor corifei ai picturii noastre, purtînd sufletul curat al omului venit de la ţară, a căutat să acumuleze tot ce se putea din arta dascălilor săi direcţi, dar şi din ceea ce realizaseră marii maeştri, din muzeele sau galeriile prospere, ale unui oraş încă înfloritor, în acea perioadă în care norii negri se abăteau asupra bătrînului continent. Într-o astfel de preumblare, hai-hui prin prăvăliile mari şi mici, avea să descopere într‑o florărie, vecină cu Biserica Italiană, de pe bulevardul Magheru, pictura unui tînăr, ceva „mai răsărit“, cu un deceniu, ca vîrstă, mai experimentat la şevalet, artist pe care îl va respecta întreaga sa existenţă, Aurel Cojan. Tînărul liniştit, socotit a fi un timid, era însă o fire greu de înfrînt. Aşa […]