Ianoși
- 02-09-2016
- Nr. 838
-
Valentin PROTOPOPESCU
- In memoriam
- 3 Comentarii
Pe 1 iulie 2016, s-a stins Ion Ianoşi. Eram pe drum, către Grecia, iar vestea am citit-o, parşiv, pe ecranul telefonului mobil, căutînd pe un site oarecare de ştiri. Nici că se putea un sfîrşit mai prozaic al unei relaţii care pe mine m-a marcat profund. O relaţie intrată, cumva în sens masonic, într-o epocă de adormire, una sine die, ceea ce nu presupunea însă şi suspendarea proiecţiei afective, una care nu avea nevoie de întîlniri, conversaţii şi schimburi intelectuale pentru a-şi afla propria combustie interioară. Pentru mine, Ion Ianoşi a fost profesorul. Fără majuscule şi italice, fără temenele ritualice şi grandioase evocări scenice. Pur şi simplu, într‑o lume construită parcă din actori striviţi de mediocritate, Ianoşi a ilustrat, din punctul meu de vedere, condiţia ideală a dascălului. (Cine crede că dăscălia la care fac referinţă are ceva din lăcrămoasa poezie a lui Octavian Goga să ştie că se înşală amarnic!) Pe Ion Ianoşi l-am descoperit cu mult înaintea Facultăţii de Filozofie. Iniţial, el a fost un personaj bine falsificat de Gabriel Liiceanu, în Jurnalul de la Păltiniş, cel care i-a conturat în cîteva tuşe un portret reducţionist, de ins retractil şi egoist. Epistolarul ce a urmat mi-a dezvăluit, graţie […]
sunt curios dacă dl D G ONTELUS împărtăsește opinia din ultima frază a răspunsului dat de Dl V Protopescu
…simplă curiozitate
Asa este, aveti dreptate, nobila obsesie a profesorului Ianosi pentru Thomas Mann si Dostoievski a dat culturii noastre poate cea mai profunda hermeneutica a literaturii celor doi autori. Nu sint de acord insa cit priveste optiunea lui Ion Ianosi pentru marxism. Marxismul este un cimp teoretic la fel de valabil ca oricare altul, iar faptul ca mari ginditori ca Habermas, Benjamin, Horkheimer, Adorno, Marcuse, Fromm si Zizek au adoptat un unghi de vedere marxist confera credit unei linii de gindire care are ca nucleu reflectia in marginea nedreptatii sociale. De ce sa-l condamnam pe Marx pentru asasinatele lui Stalin ori pe Heidegger pentru genocidul facut de Hitler? In plus, intr-o tara si intr-o cultura relative, minate de inconsecventa si cameleonism interesat, faptul ca Ianosi a fost si a ramas marxist cred ca reprezinta o nota pozitiva.
Pentru aceia care știu ori își mai amintesc ce înseamnă închiderea culturală și mentală din România ultimului deceniu al socialismului real, exegeza lui Ion Ianoși aplicată romanelor lui Dostoievski și Thomas Mann constituia un balon de oxigen. Sigur, astăzi i-am putea denunța marxismul opțiunilor teoretice, dar pentru cel care abia deschidea atunci ochii asupra realității – și vorbesc despre experiența personală – , cuvintele încărcate de miez despre personajele și problematica romanelor celor doi autori amintiți rezonau cu totul special. Confruntarea dintre idealul umanist și derivele iraționaliste, întruchipate la Dostoievski de Verhovenski tatăl și Verhovenski fiul, în ,,Demonii”, iar la Thomas Mann de Settembrini și Naphta, în ,,Muntele vrăjit” își confirmă și astăzi, în efectele nefaste ale asumării libertății postdecembriste, viabilitatea și pregnanța pe care Ion Ianoși le evidenția cu o luciditate atemporală…