de-clic(k)/atelier deschis. Cumințenia lui Brâncuși și agitația noastră sau cum să ne facem de rîs făcîndu-ne că facem

Superior, din vîrful buzelor și, ceea ce e mai important, într-o doară și doar întrebat (dar știm că așa se poartă domnia sa în cazul lucrurilor cu adevărat impor­tante, cum ar fi propria avuție, de pildă), practic provocat și aproape sfidat de Andrei Oișteanu, undeva, la niște șuete de vară ale Dilemei vechi, guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, ar fi spus: „Hai, domnule, să terminăm odată cu chestia asta cu Cumințenia pămîntului, că ne facem de rîs. Să dea Guvernul o nimica toată din profitul uriaș pe care BNR i-l virează, și gata“. Foarte frumos, bravo, au sărit unii, dar chestia asta mă tem că pune niște proble­me pe cît de diferite, pe atît de ciudate și, mai ales, de grave. În primul rînd: de ce abia acum, cînd Guvernul să dă de ceasul morții, televi­ziunile se pregătesc de teledonuri, iar diverși publicitari se consideră apți și la o înălțime conceptuală și tehnică suficient de mare pentru a-i face reclamă lui Brâncuși? Apoi: de ce așa, într-o doară? Dacă se putea atît de simplu, de ce nu va fi comu­nicat Isărescu instituțional cu șeful Guver­nului și cu Ministrul Culturii? De fapt, eu cred, mai degrabă, că a făcut-o, că aceasta […]