„Eu, căpitanul Quimerei“

Scenarist şi regizor de filme de ficţiune şi documentare, iniţiator al proiectelor muzicale Shukar şi Shukar Collective, autor al cărţii Trăind pe credit (Editura Brumar, 2012 – „reality book“, scrie pe coperta ei), Paul Ţanicui debutează, practic, în literatură cu romanul Quimera, apărut în 2015 la Editura Humanitas. Venind dinspre zona cinematografiei şi a scenariului de film, Paul Ţanicui ignoră cu dezinvoltură tendinţele prozei româneşti contemporane – dominate, în continuare, de realism, minimalism, proză cu accente sociale – practicînd o proză „liberă“, cum scrie Andrei Codrescu pe coperta a patra, adică o proză liberă de constrîngerile/influenţele pe care le-ar putea impune contextul literar românesc; o proză „internaţională“ (aşa cum ar putea fi un scenariu de film, care să fie pus în scenă oriunde în lume), cu personaje şi locuri ce nu au de‑a face cu contextul românesc. Pe de altă parte, influenţele literaturii sud-americane sînt evidente în Quimera lui Paul Ţanicui (tot Andrei Codrescu îl citează, pe coperta a patra, pe Márquez) – într-adevăr, putem vorbi de realism magic în acest roman alcătuit dintr-o serie de povestiri asamblate ambiguu, în care elementul de legătură este protagonistul Mauro, un băiat rămas orfan de tată, cu o mamă care-l încredinţează spre întreţinere […]