Ignoranţa şi Brâncuşi

S-a încheiat, de curînd, pe un minus răsunător – previzibil altminteri –, subscripţia publică pentru Cuminţenia Pămîntului. Campanie care, din varii motive, nu avea cum să prilejuiască generozităţi nemaipomenite. A stîrnit însă numeroase reacţii. De la solidaritate – ce-i drept, o solidaritate, cum am văzut, anemică pecuniar – la indignare şi chiar repulsie. Oricît de halucinant ar părea, am citit în tot acest timp şi comentarii, deloc puţine, care tratau cu grosier şi vehement dispreţ opera brâncuşiană, socotind-o lipsită de vreo valoare estetică. Vorbesc despre detractori de ocazie, fără competenţe artistice, care instigau, oripilaţi, la boicotarea subscripţiei. Din fericire, asemenea infame înfierări nu au fost nicidecum majoritare. De aceea, m-a uimit şi revoltat în egală măsură lejeritatea cu care un profesor universitar atras de îndeletniciri gazetăreşti decreta recent că deznodămîntul fragil al campaniei ilustrează, de fapt, ignoranţa multor concetăţeni. Asta a înţeles respectivul, bagatelizînd, într-un text împrăştiat, orfan de nuanţe, triste realităţi sociale şi economice. Publicistul aminteşte, totuşi, în treacăt, pauperitatea, ca să-şi vestească apoi drastica sentinţă despre ignoranţa care i‑ar defini pe atîţia compatrioţi. Şi de aici, un rechizitoriu tînguitor consacrat învăţămîntului românesc. Juste, indubitabil, obiecţiile şi ofurile universitarului. Păcat doar că acest noian de lamentări se opreşte la, […]