Avalon. Cluj, o cetate ideală

Retipărirea, în postumitatea imediată, a volumelor dedicate de Petru Poantă oraşului său de adopţie, apărute sub titlul Clujul meu (Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, 440 p.), aduce în prim-plan – spre deosebire de prima lor apariţie – o anumită monumentalitate a eseului. Chiar mai semnificativă, însă, se dovedeşte restituirea unităţii de ansamblu a unui proiect apărut iniţial la intervaluri de timp diferite şi, poate, gîndit ca atare numai în ceea ce priveşte volumele care conţineau în titlu şi atributul posesivităţii subiective, păstrat pe seama ansamblului. Ideea de a le adăuga însă şi eseul critic şi memorialistic despre Echinox, revista estudiantină în care autorul ajungea să-şi contureze profilul critic, fie că îi aparţine lui Petru Poantă, fie că vine dinspre Irina Petraş – cea care, fără a revendica explicit acest lucru, îngrijeşte prezenta ediţie –, este bine-venită şi, în cele din urmă, adaugă şi alte faţete reconstituirii-proiecţie a celui care scrie. În chip programatic, Petru Poantă asuma misiunea de a scrie un manifest, chiar dacă aparenţele pledau pentru acreditarea ideii că a conceput un amplu studiu de istorie culturală, optînd însă pentru maniera expozitivă a unui eseu impregnat de subiectivitate critică, cu un accent axiologic valorizator. Ceea ce îl interesează pe […]