Istorii legionare, mitologizări anticomuniste (I)
- 21-10-2016
- Nr. 845
-
Paul CERNAT
- ISTORIE
- 21 Comentarii
Pe fondul crizei globalismului şi al ascensiunii naţionalismelor protecţioniste (de la Putin şi Erdogan la Trump şi Brexit, trecînd prin revival-ul ultraconservator al Europei Centrale), recrudescenţa hagiografiilor anticomuniste despre „sfinţii închisorilor“, cu escaladări în presa scrisă sau TV (de la Adevărul şi Cotidianul.ro la HotNews şi de la Realitatea TV şi Antena 3 la TVR – prin Memorialul Durerii şi Naşul – prin serialul Nicoletei Savin), are de ce să dea de gîndit. Mai camuflat sau mai transparent, această mitizare vicioasă afectează, şi nu de azi-de ieri, o parte însemnată a spiritului public, mult mai însemnată decît s-ar crede, incluzînd istorii familiale cu resentimente şi traume, fantasme reziduale, ocultări şi camuflări de tot felul. Resuscitarea subteranei (pro)legionare Există o amplă subterană (pro)legionară, ieşită la suprafaţă după 1989 ca întoarcere a refulatului anticomunist şi spiritualist-ortodox, dar valorificată din plin, ca resursă umană sau propagandistică, şi în anii comunismului, ca armă pe fronturile Războiului Rece din ţară şi din exil. După toate semnalele, ea n-a încetat niciodată să fie folosită de profesioniştii manipulărilor. În ultima vreme s‑a produs o nouă resuscitare a ei, sub pretextul reacţiei faţă de „cenzura istorică“ a legii 217, cînd eventualele critici raţionale şi rezonabile au fost copleşite […]
Exista o intreaga literatura revolutionara si anarhista , de ¨noua stinga¨ de care nu se scandalizeaza nimeni , dimpotriva ( a se vedea , de ex. , punerea la punct din lucrarile si art. lui R. Scruton ) . Ar trebui folosita aceeasi unitate de masura . Evident ca nu e obligatoriu ca cineva sa se ocupe de ambele sau de toate formele de extremism in acelasi timp , altceva voiam sa spun : extremismul , sub toate formele lui , trebuie situat in aceeasi ¨categorie¨ , nicidecum sa se opuna o forma alteia , asa cum procedau neo-marxistii . Si evident ca nu se poate face abstractie de bolsevism cind se discuta despre legionari . In plus , distinctiile dreapta/stinga se dovedesc foarte volatile in cazul radicalismului , cu atit mai mult azi ( v. ex. rossobrunilor ) . A se vedea si lucrarile lui R. Wolin , in care se refac legaturile si complicitatile ¨noii stingi¨ cu extrema dreapta , indeosebi cu rev. conservatoare germana . Foarte multe dintre lucrarile despre fascism sau ¨extremismul de dreapta¨ au fost scrise de oameni de stinga , chiar stinga revolutionara ( Marcuse , W. Reich , Adorno etc. ) , aceasta era singura problema pe care voiam sa o semnalez ( cu referire mai precisa la pasajul ¨ antinationalista si multiculturala¨ ) . Noua Stinga revolutionara nu e cu nimic mai breaza decit (neo)fascismul dar nu numai ca e tolerata , e chiar impusa ca norma ideala .
…. „ … Fondator al Aktionsgruppe Banat în anii `70, critic al regimului ceauşist dintr-o perspectivă democratică de stînga şi victimă a represiunii din epocă, expatriat în RFG din 1987, William Totok e un intelectual româno-german care a asumat pînă la capăt examenul critic al memoriei extremismului de dreapta; contribuţiile sale comparative cu privire la filiaţiile şi afinităţile dintre extrema dreaptă românească şi cea germană (incluzînd aici organizaţiile minorităţii germane din România) sau cele referitoare la biografiile unor lideri pro-nazişti din minoritatea germană autohtonă, recrutaţi de regimul comunist şi infiltraţi în spionarea opozanţilor, sînt deosebit de preţioase.
Colaboratoarea sa, psiho-sociologul ieşean Elena-Irina Macovei, s-a ilustrat în special prin studii despre stigmatizarea online şi sociologia intelectualilor în mass-media; atenţia acordată acestor aspecte în cartea de faţă i se datorează, probabil, în mare măsură. Într-un „Cuvînt înainte“, se indică, de la început, faptul că volumul e „o reacţie la înflorirea în România ultimilor 25 de ani a unui cult al mistificării… „ …..
Cîte străzi şi cîte monumente de eroi s-au ridicat „criminalului de razboi” Ion Antonescu după 1990? Cine a avut iniţiativa, cine a acţionat în acest sens? Cîţi foşti legionari sau ataşati extremei drepte interbelice au fost numiţi „cetăţeni de onoare” în oraşe româneşti etc.? Unde ? De ce?
Cu care „istorie” dezbătută în spaţiul public românesc 1990-2007- 2016 şi acceptată majoritar (Lucian Boia, Altfelitatea…) s-a pornit la drum 1990, cu ţelul aderare la UE, cu respectarea şi aderarea la principiile Aquis communautaire 2007?
Intrun fel e de înţeles …. după „vidul” în spaţiul public 1939 -1989, după 50 de ani ditatură autotonă, cu totalitarism de dreapta şi nationalcomunist (mai aproape de naţionalismul de dreapta 1964-1989 … decît de internaţionalism…), să apară o pluralitate de păreri, ideologii, acuzaţii, certuri …. după 1990. E normal. Aşa se ajunge azi după bezna din naţionalcomunism şi violenţa legionarilor la o dezbatere românească liberă, chiar dacă nu e de la început calmă şi după stilul occidental „brain storming” (deci fără atac la persoană.. asta e părerea dumitale.. sunt de alta părere… de ce William Totok e în pericol la vizite 2016 în Bucureşti?…..).
Decalaj românesc 1990-2007 în stil şi în principiu? Cartea de faţă e bine venită în dezbaterile publice în România europeană de azi. Nu e o senzaţie, e cea ce la vecini şi în occident s-a dezbătut după 1945 în mod mai liber şi mai profund.
….. „ ….. „În ultimul sfert de veac, victimele comunismului care reprezintă o Românie democratică, ţărănişti, liberali, social-democraţi, sînt umbrite de figuri cu un trecut politic îndoielnic, în contradicţie cu principiile statului de drept în accepţiunea sa modernă, occidentală şi seculară, antinaţionalistă şi multiculturală“…. „…..
Dezbaterea publică despre epoca interbelică 1919-1939- 1944 şi extremismele româneşti din eceastă perioadă, în special şi legionarismul autohton, sunt azi un lucru normal. Nu trebuie neapărat două extremisme româneşti analizate în acelaşi moment, în aceaşi carte, în aceaşi dezbatere. Să rămînem la subiect, la cartea de faţă.
Se pot cerceta „crimele comuniste”. De ce nu? Ce rezultate sunt prezentate „instituţional” sub tutela statului (a budgetarilor din casta politică?…) privind cele două extremisme româneşti ale secolului 20?
Apare un element nou de scindare în UE 2016… Naţionalismul (mişcarea identitară,…) excesiv, xenofob, rasist etc.
Ce e de făcut?
Cine scrie?
„Să dea de Gîndit” !??????
De cine, de către ce, cum ?
Domnule Paul Cernat,
Oare sînteţi capabil să Ştiţi, să Cunoaşteţi şi să Recunoaşteţi
Ceea Ce a însemnat şi înseamnă,
semnificaţia-realitatea reală-concretă palpabilă a ideologie Comuniste
şi aplicată perfect conform teoriilor-dogmelor, Teroare şi Crimă Mondială ???
Definiţi înainte de toate Comuniştii-Comunismul
Şi ABIA după aceea să generalizaţi-amalgamaţi propagandistic redundant în stilul „casei”
noţiunea de „anticomunist”,
pe care nici nu o stăpîniţi Corect,
manipulînd-o în modul cel mai infatuat-incultural-analfabetic fudulist cu putinţă.
Ca de obicei, sînteţi incapabil de a răspunde direct unor întrebări-chestiuni concrete ,
adevăruri care, pur şi simplu,
citindu-vă replicile şi tendinţa bicisnică,
absolut toate vă Condamnă în cor !
Reactiile sint previzibile .Cred insa ca e vorba de un numar mic de militanti foarte galagiosi care par multi . Pe de alta parte , orice abordare trebuie sa fie ferita de ideologizari , asa cum bine ati subliniat , fenomenele sint foarte complexe . O carte antinazista scrisa de ( neo )marxisti are tot atita valoare cit o carte anticomunista scrisa de ( neo)fascisti . Ex. sint foarte numeroase in acest sens , de la insipidele lucrari neomarxiste ale frankfurt -istilor , pina la clasica Behemoth a lui F. Neumann . De aceea , e mai bine ca cele doua extremisme sa fie analizate impreuna ( pt. ca au evoluat impreuna , in inclastare ) : cind se discuta despre legionari , sa se tina seama de toate aspectele problemei , de contextul istoric , despre crimele lor si despre crimele impotriva lor , nu mai putin vinovate . Cartea lui A. Heinen respecta destul de bine aceste cerinte dar poate ca ofera un spatiu mult prea mic evenimentelor majore , pomenite mai mult in trecere si ocupindu-se preponderent cu analize istorico-sociale sau economice . Viciul multor lucrari contemporane despre fascisme in general este interpretarea demistificatoare , denuntul facil si chiar demonizarea , asa nu se ajunge nicaieri . Sintem inca foarte departe de ¨obiectivitatea¨ clamata in istoriografie . Fara a mai spune ca simpla obiectie cu referire la metodologie risca sa fie , la rindul ei , denuntata .
Dl Paul Cernat, mi-aţi răspuns aşa cum mă aşteptam să-mi răspundeţi. Vă mulţumesc. Aporpo, astăzi regele Mihai I împlineşte 95 de ani. A fost şi fostul monarh un agresor? Sau Ion Antonescu a dat o lovitură de stat în 1940 şi a acţionat după aceea numai cum a vrut el?
Otto Hahn A primit premiul Nobel pentru dezagregarea atomului. Problema era ca el intr’adevar a facut experienta dar nu si-a dat seama ce s’a intamplat. Colaboratoarea sa Lise Meitner era fiziciana dar era refugiata in Suedia fiindca au discutat rezultatele era evreica botezata. Otto i-a trimes rezultatele si Lise impreuna cu nepotul ei au interpretat procesul de dezagregare. Bineinteles Otto Hahn nu a mentiona contributia lui Lise Meitner si si-a atribuit lui insusi descoperirea.
Dar de ce v-aţi bucura atît de mult domnule Paul Cernat (& comp.) ?
Cum să nu vă citim cînd faceţi o propagandă ANTI anti-comunistă
de mai mare dragul şi frumuseţea îndoctrinărilor de Partid Unic multilateral-dezvoltat
de şcoală veche preschimbată niţitel la chip, chipurile, de ceva vreme, dar nu prea.
Stăpîniţi atît de bine limbajul de lemn polisat şi lăcuit orighinal încît sar din el scîntei orbitor scîntîietoare.
ANTI anti-comunismul dumneavoastră este atît de desuet kitsch încît de cele mai multe ori fascinant rebarbativ în toată splendoarea lui.
Tocmai de-aia vă şi citim,
şi ca să mai şi ştim cum stăm cu intelectualii noştri cei tineri de deosebită sorginte luminoasă !
Tot înainte !
@lucid
Dacă Oto Hahn a vizitat 1940 Romania şi a vorbit cu George Manu înseamnă ca a fost ceva de discutat, …..
după ce 1938 Lise Meitner ( ……Jüdin aus Wien- in Stockholm im Exil 1938 / * 7. November 1878 in Wien als Elise Meitner; † 27. Oktober 1968 in Cambridge, Vereinigtes Königreich) war eine bedeutende österreichische Kernphysikerin. Unter anderem veröffentlichte sie im Februar 1939 zusammen mit ihrem Neffen Otto Frisch die erste physikalisch-theoretische Erklärung der Kernspaltung, die ihr Kollege Otto Hahn und dessen Assistent Fritz Straßmann am 17. Dezember 1938 entdeckt und mit radiochemischen Methoden nachgewiesen hatten………..) i-a rezolvat lui Otto Hahn întrebările din scrisori bine documentate ( am văzut filme TV documentare cu evenimentele din 1938). Lise Meitner a discutat cu un tînăr fizician Otto Frisch în Suedia problema scindării atomului din scrisoarea lui O. Hahn. Ea a fost fizician de vîrf şi Otto Hahn se pricepea la chimie, mai putin la fizică!.
El a fost premiat… Liese Meitner a găsit răspunsul şi a făcut „treaba de fizician” pentru Otto Hahn, din Exil.
O carte care are multe răspunsuri de C.F. von Weiszäcker „ Im Garten der Erkenntnis .. 1970… „ – în grădina cunoaşterii- poate da unele răspunsuri.
Cu stimă.
Dl Paul Cernat incearca (si nu pentru prima oara) sa puna semnul egal intre anticomunisti si legionari.
In particular, incearca sa faca si propaganda de stanga, dar nu-si alege bine metoda ! Intr-adevar, lipseste procesul comunismului pentru echitate ideologica …
@Alexandru Paduraru: nu era vorba de cei condamnati pe documente false, ci de militanti legionari calificati. In privinta Razboiului – Romania a fost stat agresor, vinovata de crime de razboi pe frontul de Est – inclusiv dincolo de Nistru, acolo unde nu avea niciun drept istoric, cu o armata la cheremul lui Hitler, „marele aliat antibolsevic”. Pentru acele atrocitati (si pentru altele), comise cu exces de zel servil, puteam sa o patim si mai rau dupa. Mai pe scurt: oamenii aceia, crezind probabil ca mor pentru tara, au murit pentru Hitler si pentru Ion Antonescu – un criminal implicat printre altele si in represiunea rascoalei din 1907 (tot din „datoria de militar”).
@Stradivarius: daca dvs. si cei ca dvs. nu ma veti mai citi, m-as bucura mult, dar nu indraznesc sa sper ca o veti face.
@johnny: binevenita interventia dumneavoastra.
@joenegut: mai documentati-va in privinta lui IG-O. Faptul ca fusese un legionar „responsabil” nu schimba datele problemei, mai ales ca nici nu s-a cait pentru propriile crezuri dupa 1990 (cind s-a implicat in noi formatiuni legionare). Sigur, e un caz complicat, dramatic in felul lui. Interventia dvs. confirma solidaritatile subterane profunde asupra carora atrage atentia cartea discutata. E dreptul dumneavoastra sa le exprimati, e dreptul meu sa le resping.
@johnny: Otto Hahn a vizitat oficial Romania in octombrie 1940 avandu-l ca insotitor pe George Manu cu care a vorbit in englezeste – traducator era Radu Grigorovici care ca bucovinean stia perfect germana. Grigorovici a povestit asta in carte dedicata dupa 1990 lui Manu, ingrijita de baiatul acestuia
Btw, colectia de picturi Manu despre care a scris OC e recuperata de nepotul lui GM, fiul decedand in timpul lungului proces. Hahn a fost si el inchis si inregistrat la Farm Hall dar ca si Heisenberg a fost recuperat de fizica germana. Pe Manu a incercat sa-l scoata din puscarie Hulubei, dar omul nu a vrut sa colaboreze cu comunistii gen Gaston Marin pentru ca-i simtea pe sovietici in spate
Manu a ales sa moara la Aiud in 1961 decat sa colaboreze cu dusmanii poporului roman.
… „ … Există o amplă subterană (pro)legionară, ieşită la suprafaţă după 1989 ca întoarcere a refulatului anticomunist şi spiritualist-ortodox, dar valorificată din plin, ca resursă umană sau propagandistică, şi în anii comunismului, ca armă pe fronturile Războiului Rece din ţară şi din exil. După toate semnalele, ea n-a încetat niciodată să fie folosită de profesioniştii manipulărilor.
În ultima vreme s a produs o nouă resuscitare a ei, sub pretextul reacţiei faţă de „cenzura istorică“ a legii 217, cînd eventualele critici raţionale şi rezonabile au fost copleşite şi compromise de un naţionalism dubios, revanşist şi cu substrat antisemit. Pentru reprezentanţii acestei orientări radicale, political correctness şi legea incriminată sînt resimţite ca o botniţă care-i împiedică să-şi clameze deschis şovinismul, antisemitismul şi sexismul: ele se acumulează însă şi răbufnesc, violent, în „container-ul cu otravă“ al subsolurilor pro-legionare… „ ….
In literatura de specialitate se discută despre greşelile noastre de gîndire şi ataşamentul la unele teorii care sunt fără doar şi poate false.
Rolf Dobelli – The Art of Thinking Clearly (arta de a gîndi corect- Die Kunst des klaren Denkens) London School of Economics (LSE) – 11. Aprilie 2013- are succes cu cartea sa. Pune întrebări:
De ce supraapreciem cunoştiinţele noastre proprii.
De ce nu e valabil chiar dacă milioane de oameni consideră că e corect, valabil, adevărat.
De ce credem în teorii, ne agăţăm de teorii chiar dacă ele sunt false.
După Rolf Dobelli greşelile de gîndire sunt aberaţii sistematice de la cea ce e raţional. O cauză e în evoluţia noastră umană de 12.000 de ani, de la vînători la omul modern, e evoluţia creierului nostru cu conexiuni stabile (neurologie- celulele creierului, transmiterea signalelor şi formarea memoriei).
… „ … În fond, dincolo de incompatibilitatea cu tradiţia Luminilor şi multiculturalismul occidental, a cărui transformare în standard etic absolut e oricum discutabilă, legionarismele în speţă, definite prin antidemocratism violent şi xenofob, ar trebui să-i ţină la distanţă şi pe adepţii rezonabili ai conservatorismului, măcar prin uzurparea criminală a moralei creştine, de la care pretind că se revendică…. „….
Cum e situaţia de azi la studiile universitare româneşti de vîrf în istorie, literatură, poilitică, economie? Ce se invaţă la scolile româneşti despre „multiculturalitate” (Victor Neumann- Banat), despre patrimoniul cultural 1919-1989-2016 în limbile „culturale/etnice” în Transilvania, Banat, Bucovina (evreii??…)?
Neue Literatur Bucureşti a publicat (în limba germană) în marea majoritate pînă 1984 /1989 texte (traduse în germană la Bucureşti) şi scriitori din toate limbile europene, din ţările vecine socialiste etc. S-a pierdut această amintire (texte) literară?
Cum se poate ajunge în sfera publică românesca de azi la o dezbatere civilizată, cu respect pentru fiecare persoană, dar cu păreri diferite, contrare, cu conflicte de interese? Observatorul cultural prezintă, publică discuţii cu participanţi nu numai din acelaşi domeniu.
Tinerii români 2016 au acces digital la cercetări şi ştiinţa de vîrf universală, în special în alte limbi (moderne). O limbă e suficientă pe plan local /stat national. E cu totul insuficient pentru a fi „ up to date „şi „just in time” cu cea ce universal e inovaţie şi cercetare actuală (muzeul Holocaust Washington…).
Observatorul cultural e o şansă pentru toţi în România europeană să se exprime liber, necenzurat, fără frica (Rolf Bossert Bucureşti 1985…). Minunat.
Preşedinţia UE 2018 şi TM2021 lansează România şi opia publică româneasca în atenţia unei lumi intregi.
Ce se va prezenta? Cine ? Unde? In care/cîte limbi?
Din păcate, domnul Paul Cernat (& Comp.)
are de ce să dea de gîndit.
Cum NU îşi poate da ( NU doar sieşi ) de gîndit atunci cînd scrie toate Acestea
şi nu de azi de ieri, folosind nu doar ideologic-manipulatoriu termenul de „anticomunişti”,
cu un „patos” profund şi ilizibil doctrinar propagandistic.
Domnului Paul Cernat îi este imposibil de gîndit
cum ideologia criminală comunistă NU a avut Procesul Comunismului, Condamnare, Pedepsele, şi scoaterea ei înafara legilor.
Şi cum îi este astfel, NU doar de neimaginat de imaginat adevărul,
dl. Paul Cernat, a rămas la stadiul propagandistului subtil-meschin şi de necitit,
atît de profund îndoctrinat malefic încît şi mai mult de ocolit pe cît mai de departe.
Istoria recentă a României are mult de cîştigat printr-o dezbaterea vie şi liberă în sfera publică fără tabuuri. Părerile sunt libere şi (brain storming) nu trebuie respinse cu atacuri la persoană. România de azi nu mai seamană în spaţiul public cu acel trecut trecut 1919-1989. A. Pleşu citeşte (în observatorul cultural) cărţile interbelicilor (M. Eliade, Cioaran etc). E bine aşa. Cărţi bune sunt cărţi bune pentru el. Cărţile sunt un lucru, părerile despre perioada interbelică sunt altceva. Cărţile şi rolul lui Horia Vintilă ( ….. …Richard Wagner – Neue Züricher Zeitung 2.4.2007- consideră cărtile lui H.V. ca bune- Der Romancier Vintila Horia ist, ohne dass seine totalitären Verstrickungen ignoriert werden, neu zu entdecken. Diese Entdeckung wird nicht einfach zu gestalten sein, sie erfordert Sinn für die Obsessionen der Literatur, aber auch für die Dialektik des intellektuellen Engagements im 20. Jahrhundert, insbesondere unter den Bedingungen des Kalten Kriegs. Der Fall Horia ist nicht zuletzt ein aufschlussreiches Beispiel für die Schwierigkeiten bei der Festlegung eines neuen Kanons nach dem Ende des Totalitarismus in Osteuropa.- H.V. e de redescoperit …. a primit premiul literar francez… … ) sunt cunoscute, dezbătute azi public?
Europa e zbuciumată 2016 de incertitudini în momentul tratatelor internaţionale CETA şi TTIP, tratate care decid rolul UE în lume pentru mult timp.
Dezbaterile româneşti despre „istorie“ sunt azi libere şi atrag atenţia asupra unor evenimente, personalităţi şi cărţi din secolul 20, violent şi plin de cruzime. Observatorul cultural publică pluralitate, se plasează astfel în spaţiul european de dezbateri la un loc de frunte. Reconstituirea (film românesc) al realităţii româneşti în observatorul cultural al secolului 21 e un act necesar şi binefăcător. Reperele româneşti sunt prezentate, cercetate, dezbătute şi “reconstituite” după criteriile româneşti de azi şi puse în relaţie cu epoca discutată. Evenimentele din secolul 20, faptele nu se schimbă, numai vorbele, părerile, conceptele, vocabularul de azi.
Observatorul cultural al secolului 21 îndeplineşte pe deplin criteriile de „ aderare” la UE, e 2016 o publicaţie cu aspiratii, repere şi valori universale.
Dezbateri ca cele de faţă s-au purtat de mult timp în ţările vecine şi în ţările partenere în UE. Relaţia României cu Germania (Kaiserreich – declaraţia de război 1916 Bucureşti), al 3 Reich (Antonescu- Führerul A.H.) şi cu Bundesrepubklik D. poate fi discutată liber şi fără tabuuri. Comentariile de faţă sunt o expresie a unor dezbateri româneşti 2016 cu interese contradictorii, cu conflicte de interese, deci sunt NORMALITATEA româneasca bine venită.
In Bundesrepublik D. persoanele din ştiinţă interbelică şi pînă 1945 au biografii discutate asemănător cu cele din comentariile la textul de faţă.
Werner Heisenberg, fizician şi persoană în funcţii importante după 1945 ( …….. 1901- 1976- war ein deutscher Wissenschaftler und Nobelpreisträger, der zu den bedeutendsten Physikern des 20. Jahrhunderts zählt. Er gab 1925 die erste mathematische Formulierung der Quantenmechanik an und formulierte 1927 die nach ihm benannte Heisenbergsche Unschärferelation, die eine der fundamentalen Aussagen der Quantenmechanik trifft – nämlich, dass bestimmte Messgrößen eines Teilchens -etwa sein Ort und Impuls- nicht gleichzeitig beliebig genau bestimmt sind. Für die Begründung der Quantenmechanik wurde er 1932 mit dem Nobelpreis für Physik ausgezeichnet. Von 1945 bis 1946 war Heisenberg mit den anderen führenden Forschern des Uranprojektes der Nationalsozialisten im Rahmen der Operation Epsilon in Farm Hall in England interniert. Im Nachkriegsdeutschland wurde er 1946 Direktor des Max-Planck-Instituts für Physik in Göttingen bis 1958, von 1958 bis 1970 war er Direktor des Max-Planck-Instituts für Physik -heute auch Werner-Heisenberg-Institut genannt- in München. Heisenberg war zudem Präsident der Alexander von Humboldt-Stiftung und auch als Regierungsberater für Wissenschaftspolitik einflussreich. … Gemeinsam mit siebzehn weiteren Physikern -Göttinger Achtzehn- wandte er sich im April 1957 mit dem Göttinger Manifest gegen die geplante atomare Wiederbewaffnung, nachdem sich Bundeskanzler Adenauer und sein Verteidigungsminister Strauß für die Bewaffnung der Bundeswehr mit taktischen Nuklearwaffen der US-Amerikaner ausgesprochen hatten.[5] Heisenberg engagierte sich auch im Tübinger Memorandum, in dem sich 1961 die Unterzeichner gegen eine atomare Bewaffnung und für die Anerkennung der Oder-Neiße-Grenze aussprachen. Wichtig war für ihn der Nachweis der Einheit der Materie: Alle Elementarteilchen können in Stößen hinreichender Energie in andere Teilchen umgewandelt werden, also einfach aus kinetischer Energie erzeugt werden und sie können sich in Energie, z. B. in Strahlung verwandeln. So formuliert er: „Alle Elementarteilchen sind aus der gleichen Substanz, aus demselben Stoff gemacht, den wir nun Energie oder universelle Materie nennen können.“
Die Suche nach der tiefsten Quelle allen Verstehens war für ihn der gemeinsame Ursprung von Religion und Wissenschaft.
„Der Teil und das Ganze” ist ein vom deutschen Physiker und Nobelpreisträger Werner Heisenberg geschriebenes Buch mit autobiographischen Zügen, in dem dieser durch die Wiedergabe vieler von ihm, insbesondere mit Niels Bohr, Wolfgang Pauli, Albert Einstein und Carl Friedrich von Weizsäcker, geführter Gespräche die Entwicklung der Quantenmechanik und Atomphysik nachzeichnet und dabei auch damit zusammenhängende philosophische, religiöse und politische Themen erörtert. Im folgenden Kapitel philosophiert Heisenberg mit Carl Friedrich von Weizsäcker über die Kantsche Erkenntnistheorie. Die von Kant begründete Notwendigkeit einer a priori gegebenen Kausalität und das Fehlen einer Ursache für einen einzelnen Zerfallsakt beim radioaktiven Zerfall führen zu einer Diskussion über die Vollständigkeit der quantenmechanischen Beschreibung……. / nu a părăsit al 3 Reich, a fost arestat in UK un timp si s-a exprimat impotriva armamentului nuclear in RFG….. …. ) este un exemplu discutat în Bundesrepublik D. şi în sfera internaţională ştiinţifică, politică şi culturală.
Johann Butenandt, premiul nobel pentru chimie, cercetător …. …. (1903- 1995 war ein deutscher Biochemiker und Hochschullehrer. 1939 erhielt er den Nobelpreis für Chemie in Anerkennung seiner Arbeiten auf dem Gebiet der Steroidhormone. 1939: Nobelpreis für Chemie -gemeinsam mit Leopold Ruzicka- für die Identifizierung der Sexualhormone Östrogen, Progesteron und Androsteron. Als Nachfolger des Nobelpreisträgers Otto Hahn war Butenandt 1960 bis 1972 Präsident der Max-Planck-Gesellschaft. 1951 bis 1952 war er Vorsitzender der Gesellschaft Deutscher Naturforscher und Ärzte … ……) e o persoană mult mai implicată în relaţia cu regimul nazist. El şi-a continuit activitatea profesională după 1945 în Bunderepublik D. ca director la cel mai important centru de cercetare ştiinţifică Max Plank.
Controversele dezbătute 2016 despre evenimente, cărţi şi personalităţi românesti 1919-1945-1989 sunt un lucru firesc şi necesar. Prefer probleme tehnice- stiinţifice. Fără Heisenberg şi Butenandt ştiinţa prezentată, discutată azi ar avea goluri. Fără observatorul cultural al secolului 21 şi pluralitatea prezentată, vidul în spaţiul public românesc din trecutul recent 1939-1989 nu s-ar putea depăşi, rămîne nerezolvat, neclarificat. Am rămas curios şi în alte domenii, ( nu numai în cele profesionale) …… aşa cum e observatorul cultural şi dezbaterile publice 2016.
Observatorul cultural luminează.
Shine a light.
Cu cat citesc mai mult unele comentarii de fata cu atat imi vine sa vars. Nausea!
Comentariul ca şi cartea sunt eforturi inutile stupide şi periculoase.
Ogoranu a fost unul din puţinii eroi cu care ne putem mândri.
A pune egalitate între Ogoranu şi nişte neo legionari iresponsabili de azi este la fel de iresponsabil!
Istoria recentă a României nu are nimic de câştigat, dimpotrivă.
Paul Cernat: „legionarul” George Manu e primul mare fizician teoretician roman. Si-a dat doctoratul cu Mme Curie iar lucrarile sale despre dezintegrarea alfa sunt si azi citate. Acum cativa ani un academician cu alti cativa specialisti au propus sa i se acorde titlul de Academician post-mortem.S-a opus cu inversunare „madam comunitate”. Am reconfirmat astfel sintagma filosofului de la Coasta Bocii: neam de slugi.
N’am inteles intrebarea comentatorului de mai sus: de ce au murit 300,000 de soldati romani in razboiul sfint contra bolsevismului? Ma intreb si eu? Mai intai Romania a cedat Basarabia si Nordul Bucovinei URSS-ului sub presiune germana si un an mai tarziu s’au dus sa le elibereze in colaborare cu armata hitlerista. Se pare ca Germania se juca cu Romania cum le convenea. „Conducatorul” Romaniei Antonescu le-a trimes la moarte si trupele romane au ajuns dincolo de Basarabia pana la Stalingrad. Si acum ne povestesc basme despre eroul criminal de razboiu Ion Antonescu. Uitati-va pe harta din WWII si veti vedea trupe romane la cotul Donului, in Odesa si la mama dracului cu echipament prost si fara uniforme de iarna. Nici nu vreau sa ma refer la faptul ca Ungaria a inhatat Transilvania de Nord sub presiune germana si a contribuit foarte putine trupe in razboiul „sfint”. Astea sunt intrebari grele la care eroii legionari nu raspund!!!
Wiliam Totok a fost arestat şi ţinut în închisoare 1975 opt luni, nu e, nu a fost un colaborator naţionalcomunist ceauşist …. ( Das Leben einer Akte- Johann Lippet Wunderhorn Verlag Heidelberg 2009- viata unui dosar de securitate- e descris bine documentat şi precis situatia lui William Totok- a fost şantajat urît de tot, ca şi Helmut Frauendorfer).
Wiliam Totok a scris împotriva totalitarismului romanesc, împotriva legionariilor- Antonescu……. (Halbjahresschrift –Die Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik (HJS) ist eine deutsche Publikation, die seit 1989 erscheint heute in Dinklage-Die Zeitschrift wird vom „Arbeitskreis für Geschichte und Kultur in Ostmittel- und Südosteuropa e.V.“ in Zusammenarbeit mit dem von Detlef W. Stein geleiteten Osteuropa-Zentrum Berlin in der Forschungs- und Gedenkstätte Normannenstraße herausgegeben und erscheint im AGK-Verlag, Dinklage. Verantwortlicher Herausgeber der Zeitschrift ist der Historiker Johann Böhm, dem eine kleine Redaktion zur Seite steht: Georg Herbstritt, William Totok, Rolf Marmont. Wissenschaftlicher Beirat: Björn Opfer-Klinger, Wolfgang Knopp und Karl-Heinz Gräfe. Zu den Mitarbeitern der Zeitschrift gehören zahlreiche Geschichtswissenschaftler, Schriftsteller, Publizisten und Journalisten u.a.: Boris Blahak (Bratislava), Hildrun Glass (Germering), Joachim Kuropka (Vechta), Wolfgang Schlott (Bremen), Klaus Popa (Meschede), Zdenĕk Jirásek (Opave); Nele Ossenbeck (Oldenburg), Gabriel Andreescu (Bukarest)- revista pentru istoria sudesteuropeană, literatură si politică…. da, …. e de stînga, impotiva legionarilor şi al nationalcomuniştilor / împotriva dictatorului…) şi împotriva dictaturii titanului de la Scorniceşti.
Il cunosc pe William Totok din anul 1966 … şi mai tîrziu în Timisoara pînă 1977, şi mai tîrziu după 1987. Nu are nimic comun cu un colaborator ceauşist. A scris ca elev de liceu postului de radio Europa liberă, aici începe represiunea şi ameninţările naţionalcomuniste… dosarul.
William Totok a rămas interesat şi responsabil fată de locurile natale (Der Sturz des Tyrannen- Rotbuch 1990-prăbuşirea tiranului) . Nu sunt întotdeauna de aceaşi părere cu W. T sau ceilalţi membrii fondatori din „Aktionsgruppe Banat/stînga”, îi respect, citesc din cele peste o sută de cărti publicate 1972-2016 (Ein Pronomen ist verhaftet worden –Shurkamp, un prenume a fost arestat) şi încerc să înţeleg.
Acum W.T. e ponegrit în stilul legionarilor interbelici /naţionalcomuniştilor.
Ne apărăm pînă la Odesa… după B. Horasangian în observatorul cultural.
Observatorul cultural al secolului 21 prezintă pluralitate. Conflictele de interese se pot exprima azi liber şi fără tabuuri. Spaţiul public şi dezbaterea românească au numai de cîstigat prin formulari libere, fără autocenzură. Aşa e bine ca partener în UE.
Nivelul cultural şi civic scris şi prezentat în observatorul cultural e de mult timp în Championsleague al publicaţiilor europene.
Shine a light.
Stimate domnule Paul Cernat, mărturisesc că nu am putut citi articolul d-voastră până la capăt, medicii sfătuindu-mă să nu mă enervez din toate fleacurile. (Nu mai sunt tânăr.) Cu toate astea, nu mă pot abţine să nu vă pun câteva întrebări. Pentru ce au murit 300.000 de militari români pe frontul antibolşevic şi alţi 50.000 au fost luaţi prizonieri în Siberia, mulţi dintre ei murind acolo? Cine poate denigra rezistenţa anticomunistă, nu doar de factură legionară, când în România postbelică a fost distrusă clasa politică şi s-a instaurat dictatura proletară? Personal, înţeleg resentimentele unor evrei (slavă Domnului, sunt din ce în ce mai puţini cei care gândesc în felul acesta), şi ale d-lui Willian Totok, fost colaborator al Securităţii, dar mi-e greu să pricep de ce unii tineri dotaţi din punct de vedere intelectual, ca d-voastră, preiau fără discernământ nişte poncife lansate de cei al căror scop este propria victimizare şi culpabilizarea altora. De aceea, vă mai pun două întrebări. Din istoria României aţi citit numai cărţile lui Lucian Boia şi cele învăţate la şcoală? Ştiţi, cumva, ce a înseamnat prigoana, bazată pe documente false, împotriva celor consideraţi antisemiţi în perioada stalinistă a comunismului românesc? Încercaţi câteva comparaţii după ce vă documentaţi cum trebuie.
…. „ … Există o amplă subterană (pro)legionară, ieşită la suprafaţă după 1989 ca întoarcere a refulatului anticomunist şi spiritualist-ortodox, dar valorificată din plin, ca resursă umană sau propagandistică, şi în anii comunismului, ca armă pe fronturile Războiului Rece din ţară şi din exil. După toate semnalele, ea n-a încetat niciodată să fie folosită de profesioniştii manipulărilor…. „ …..
E vorba de trecutul recent. E un trecut trecut sau numai dispărut din dezbaterile în spaţiul public românesc în cei 50 de ani de dictatură autohtonă 1939-1989?
………… „……….. – în cheia unui „război sfînt“ pentru apărarea naţiunii şi a credinţei, cultul eroilor şi martirologia ultranaţionalistă au mers de la mitizarea unor militanţi legionari ca Ion Gavrilă-Ogoranu pînă la propuneri de sanctificare a unor Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu şi chiar Corneliu Zelea Codreanu: o aberaţie fundamentalistă şi o erezie în raport cu creştinismul clamat, bazată pe etnicizarea politică a mîntuirii operată de Nae Ionescu…. „ …….
S-a realizat mult în dezbaterea publică românească 1989-2016. In cultură, artă, literatură, teatru, film, muzică s-a recuperat mult, s-au creat conexiuni cu un patrimoniu universal. Era o dorinţă şi o necesitate care s-a înfăptuit. Observatorul cultural este un actor principal în această „reconstituire”. In privinţa vocabularului, al denumirilor şi al conceptelor în domeniul „politic” a apărut după 1989 ca din ceaţă un trecut recent care nu e trecut atîta timp cît nu se clarifică în societatea civică românească contemporană un COMON SENS valabil, oricît de controversat se duce dezbaterea. E bine ca conflictele de interese de ieri şi de azi să fie formulate, prezentate şi analizate public după regulile unei societăţi civice românesti mature care prea responsabilitate faţă de ieri, de azi şi de mîine.
……. „ …… În acest context, apariţia volumului semnat de William Totok şi de tînăra cercetătoare Elena-Irina Macovei (Între mit şi bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului. Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România) reprezintă o întreprindere istoriografică pe cît de sanitară, pe atît de riscantă. Riscantă, întrucît atacă şi demontează critic – cu rigoare analitică, pe baza unor investigaţii documentare de primă mînă – principalele mituri ale acestui fundamentalism resuscitat. Acuzele, previzibile şi caracteristice, nu vor întîrzia – sînt convins – să apară;… „……
William Totok este azi în Timisoara la Universitatea de Vest cu ocazia 60 de ani catedra de germanistică. Poate să viziteze Timişoara 2016 fără bodygardzi, fără protecţie de persoană sau e şi azi în pericol ca 1975 cînd a fost arestat fără judecată (Zwänge der Erinnerung- Junius Verlag 1988 / Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri. Iaşi, 2001, deutsch: Gedächtnisnötigung. Aufzeichnungen, Dokumente, Erinnerungen, in rumänischer Sprache/ Nachruf auf die rumäniendeutsche Literatur. Hrsg. Wilhelms Solms, Marburg, 1990.- literatura germană din Romania/ Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien. Texte der Aktionsgruppe Banat. Hrsg. Ernest Wichner, Frankfurt am Main, 1992 – un prenume a fost arestat…/ Das Land am Nebentisch. Texte und Zeichen aus Siebenbürgen, dem Banat und den Orten versuchter Ankunft. Hrsg. Ernest Wichner, Leipzig, 1993. – ţara vecină- texte din Banat şi Siebenbürgen- în 1987 la Die Horen 47-1987-prima ediţie despre Rolf Bossert)?
………….. „…… Fondator al Aktionsgruppe Banat în anii `70, critic al regimului ceauşist dintr-o perspectivă democratică de stînga şi victimă a represiunii din epocă, expatriat în RFG din 1987, William Totok e un intelectual româno-german care a asumat pînă la capăt examenul critic al memoriei extremismului de dreapta; contribuţiile sale comparative cu privire la filiaţiile şi afinităţile dintre extrema dreaptă românească şi cea germană (incluzînd aici organizaţiile minorităţii germane din România) sau cele referitoare la biografiile unor lideri pro-nazişti din minoritatea germană autohtonă, recrutaţi de regimul comunist şi infiltraţi în spionarea opozanţilor, sînt deosebit de preţioase…. „ …….
William Totok prezintă la Universitatea de Vest Timisoara 2016 din textele sale împreună cu Werner Kremm/ moderator şi Johann Lippet/ scriitor, din opera lor 1972-2016. Aceşti membrii fondatori 1972 au fost denuntiaţi 1972-1984 de mulţi colegi studenţi şi profesori de germanistică ( Das Leben einer Akte- Johann Lippet 2009 Wunderhorn Verlag Heidelberg /viaţa unui dosar de securitate- cu turnători cunoscuţi ca Werner Söllner, Peter Gross etc.. aceştia au recunoscut în public că sunt colaboratori securişti…./ Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik: Bio- und Bibliografie William Totok- prezintă o dcocumentaţie precisă şi credibilă). Totok a făcut 1975 puşcărie mai multe luni. L-am întîlnit atunci în Timişoara după eliberare.
….. „.. …. „… capitolele despre pro-naziştii interbelici de origine germană şi recuperarea lor de către Securitate (cu trei biografii reprezentative: Hans Moka, Fritz Cloos, Hans Weresch, infliltraţi în mediile disidente şi în exilul vest-german sau legionar); cele despre legionarii bănăţeni şi ardeleni, reactivaţi după 1990,… „….
Relaţia cu generaţia părinţilor a fost dificilă (deportarea în ianuarie 1945 în URSS- leagănul respiraţiei / deportarea în iunie 1951 în Bărăgan- Die Tür zur hinteren Küche- Johann Lippet / uşa bucătăriei…/Niederungen- ţinuturi joase) pentru această generaţie de studenţi de germanistică care s-a prezentat la cercul literar Universitas din Timişoara 1972-1975 unui public interesat în speranţa de a scrie o literatură modernă în limba germană şi cu dorinţa de a trezi un spirit civic în spaţiul public bănăţean mai critic decît cel al profesorilor/ generaţiei părinţilor. Acum e şansa foarte bună 2016- 2021 ca Timişoara să „lumineze” prin citoyenii ei în ţară şi în UE (.. mai e o întrebare… Lippet şi Totok au fost daţi afară din uniunea scriitorilor secţia Timisoara 1984.. şi incă o dată după 2010…).
…. „…… autorii cărţii atrag îndreptăţit atenţia asupra faptului că „organizaţiile cuprinse sub denumirea nivelatoare, generică, de «rezistenţă armată anticomunistă» au acţionat şi în numele unui naţionalism de omogenizare etnică, îndreptat împotriva unor minorităţi. […] Încercările de a-l nega sau de a-l interpreta unilateral ca pe o expresie nevinovată a patriotismului sau eventual ca pe o formă a unui naţionalism moderat au contribuit la escamotarea sistematică a fondului ideologic primar ce a stat la baza motivaţiilor…. „…..
E important ca România europeană să-şi găsescă echilibrul în relaţia trecut- viitor, cu dezbateri publice, cu prezentări PLURALISTE ca în observatorul cultural şi fără tabuuri ca în acei o sută de ani 1916-2016 trecuţi. Romania europeană e responsabilitatea tuturor. William Totok / Elena-Irina Macovei prin cartea lor au meritul de a contibui la un stil civilizat şi credibil în sfera publică românească de ieri, de azi şi de mîine.
Timişoara 2021 are ce prezenta. Istoria, dezbaterea „politică” e o parte a patrimoniului comun care rămîne o temă controversată. E bine aşa. E cu totul altfel decît 1939-1989. Nu mai sunt tabuuri în România europeană.
William Totok …. ( publicaţii: Die Vergesellschaftung der Gefühle, Bukarest, 1980. / Freundliche Fremdheit, Timișoara, 1984./ Das prompte Eingreifen des Fallmeisters beim Versuch eines Hundes sich eigenmächtig auf die Hinterbeine zu stellen, Mainz, 1987./ Eiszeit, Ost-Berlin, 1987./ Halbjahresschrift ca publicatie europeană…) … a rămas curajos şi pasionat în cercetarea şi angagamentul său civic proromânesc / proeuropean. TM2021 a pornit azi la Universitatea de Vest pe un traseu luminat de un grup de foşti studenţi de germanistică din anii 1970, care şi-au creat un drum în viaţă în vremuri grele şi în vremuri mai bune. Sperăm în mai bine în Timişoara, România europeană şi în UE. Dezbatem în public cea ce ne priveşte pe noi toţi în Timişoara, România eropeană şi în UE.
Cartea „Între mit şi bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului…” e bine venită.
Observatorul cultural 2016 luminează.