SFada cu literatura. Noumenoir, manifestul unei generații fără iluzii
- 04-11-2016
- Nr. 847
-
Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
- Rubrici
- 0 Comentarii
Flavius Ardelean sau A.R. Deleanu se află cu romanul Noumenoir la a șasea carte și, deși planurile care transpar din deschiderea unor cicluri ca Miasma cer desfășurări pe decenii de acum încolo, el poate foarte bine să se retragă acum – cum cei care îl invidiază o cer – fiindcă se arată capabil nu doar să înțeleagă ce înseamnă literatura (română), să își asume locul în ea, ci și să formuleze un percutant manifest al futilității și al disperării derivate din această înțelegere și locuire. Scriitorul Flavius Ardelean, primit de curînd în asociația internațională a autorilor de horror, face parte dintre cei debutați după 2010, trăiește și lucrează cu cuvintele în triunghiul geografic Marea Britanie – Italia – România, și în cel lingvistic desemnat de engleză-germană-română. Proza sa scurtă și romanele sale sunt, deocamdată, scrise de mînă numai în română și, tot deocamdată, publicate numai în română. Niciuna dintre cărțile sale, deși manifest descinse din imaginarul românesc, nu se cantonează, nu se închid în acesta. Mai mult, iar acest lucru se vede mai ales în romane, pentru că sunt scrise fiecare sub propriul model universal (Scîrba Sfîntului cu Sfoară Roșie are structura unui roman picaresc, urmarea sa, Miasma, este polifonică, […]