Lumea pe dos

Ciudate fiinţe populează mass media autohtonă! Unii dintre ei, omniprezenţi pe ecranele televiziunilor de ştiri şi combatanţi dezlănţuiţi în tot felul de fiţuici cotidiene, par programaţi să pună în circulaţie false ştiri – livrate ca dezvăluiri „în exclusivitate“, „senzaţionale“, „scandaloase“, „uimitoare“ –,  să denatureze realitatea, ba chiar să creeze o pseudo-realitate, în care diferenţa între bine şi rău, între vinovat şi nevinovat, între agresor şi victimă să se estompeze pînă la dispariţia totală. Rezultatul acţiunii concertate a acestor ţesători de perdele de ceaţă este compromiterea totală a unor noţiuni şi instituţii de a căror bună funcţionare depinde calitatea unei democraţii: justiţie, responsabilitate (politică şi morală în egală măsură), onestitate, binele public, libertatea de opinie (neînsoţită de obligaţia de a verifica şi argumenta ceea ce afirmi) etc. Modelată de „maeştri“ şcoliţi în regimul comunist, aşi ai minciunii propagandistice şi ai compromisului moral, presa românească nu a avut niciodată forţa şi legitimitatea dobîndite în ani de activitate de jurnaliştii independenţi din ţările cu tradiţie democratică. La noi, după un foarte scurt interval în care cîţiva ziarişti adevăraţi au arătat că presa poate fi (şi trebuie să fie) a patra putere în stat, s-a ajuns foarte repede la o situaţie paradoxală: din cîinele […]