„Măcar în somn să nu mai fim refugiați“

Revelator pentru destinul românilor de dincolo de Prut, pentru dramele noastre naționale, dureros de autenticist, romanul autobiografic Din calidor al lui Paul Goma are în centru imaginea unui băiat de opt-nouă ani, care trăiește agresiunea istoriei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, intuiește absurdul politicii, răutatea și lașitatea oamenilor, amenin­țarea morții, refugiul. Chiar dacă universul copilăriei este destrămat de rănile istoriei, autorul se întoarce la „Basarabia cea rainică“, încercînd să păstreze nucleul afectiv al primei vîrste, izvorul fericirii și al nefericirii sale. Scris la Paris, romanul a apărut întîi în franceză, în 1987, în traducerea lui Alain Paruit, apoi în română, în 1989 (ediție confidențială, Dialog, Dietzenbach), versiunea din 2015 fiind ediție definitivă. „Inocența contrariată a copilăriei“ și „sentimentul tragic al istoriei ultragiate“, în termenii lui Ion Simuț, sînt cele două dimensiuni fundamentale ale imaginarului care alcătuiesc figura emoționantă a refugiatului: alungat de istoria absurdă și brutală din paradisul devastat al copilăriei, Paul Goma va rămîne un om revoltat, un dezrădăcinat, un român (basarabean, grec…) în afara granițelor țării, un fugar care păstrează urmele adînci ale dramei de familie (arestarea tatălui, perioada de „orfănel“) și ale dramei istorice (războiul, cedarea Basarabiei și Bucovinei, plecarea în Ardeal, comunismul). În același […]