VÎNZĂTORUL: Almanahuri, almanahuri noi; reviste lunare noi. Domnule, aveţi nevoie de almanahuri?
TRECĂTORUL: Almanahuri pentru anul nou?
VÎNZĂTORUL: Da, domnule.
TRECĂTORUL: Crezi că anul acesta nou va fi unul fericit?
VÎNZĂTORUL: O, da, stimate domn, de bună seamă.
TRECĂTORUL: La fel ca cel care-a trecut?
VÎNZĂTORUL: Cu mult, cu mult mai mult.
TRECĂTORUL: Cam ca acum doi ani?
VÎNZĂTORUL: Cu mult mai mult, stimate domn.
TRECĂTORUL: Dar ca acum trei ani? Nu ţi-ar plăcea ca anul nou să fie ca unul dintre anii din urmă?
VÎNZĂTORUL: Nu, domnule, nu mi-ar plăcea.
TRECĂTORUL: Cîţi ani noi au trecut de cînd vinzi dumneata almanahuri?
VÎNZĂTORUL: Să tot fie vreo douăzeci de ani, stimate domn.
TRECĂTORUL: Cu care dintre aceşti douăzeci de ani ai dori să semene anul viitor?
VÎNZĂTORUL: Eu? Nu prea ştiu.
TRECĂTORUL: Nu-ţi aminteşti de nici un an în mod special, care să ţi se pară fericit?
VîNZĂTORUL: Nu, sincer să fiu, stimate domn.
TRECĂTORUL: Şi totuşi viaţa e un lucru frumos. Nu-i aşa?
VÎNZĂTORUL: Asta se ştie.
TRECĂTORUL: Nu te-ai întoarce în urmă să trăieşti aceşti douăzeci de ani, plus tot timpul trecut, începînd de cînd te‑ai născut?
VÎNZĂTORUL: Ei, dragă domnule, şi lui Dumnezeu i-ar plăcea, dacă s-ar putea.
TRECĂTORUL: Dar dacă ar trebui să iei de la capăt viaţa pe care ai avut-o, nici mai mult, nici mai puţin, cu toate plăcerile şi neplăcerile prin care ai trecut?
VîNZĂTORUL: Asta n-aş vrea.
TRECĂTORUL: Atunci ce altă viaţă ai dori să iei de la capăt? Viaţa pe care am trăit-o eu, cea a principelui, sau a cui altcuiva? Nu crezi oare că şi eu, şi principele, şi oricine altcineva ar răspunde exact la fel ca dumneata; şi că, trebuind să ia de la capăt viaţa pe care a trăit-o, nimeni n-ar dori să se mai întoarcă înapoi?
VÎNZĂTORUL: Ba asta cred.
TRECĂTORUL: Dacă-i pe aşa, dumneata te-ai întoarce înapoi la ce a fost, dacă ai avea încotro?
VÎNZĂTORUL: Nu, domnule, într-adevăr, nu m-aş întoarce.
TRECĂTORUL: Şi atunci ce viaţă ţi-ai dori?
VÎNZĂTORUL: Aş dori o viaţă aşa cum mi-ar da-o Dumnezeu, fără alte condiţii.
TRECĂTORUL: O viaţă la-ntîmplare şi fără să ştii nimic dinainte, după cum nu se ştie nimic despre anul nou?
VÎNZĂTORUL: Întocmai.
TRECĂTORUL: La fel aş dori şi eu, dacă ar fi să pot lua viaţa de la capăt, şi aşa ar vrea toţi. Dar ăsta-i semn că întîmplarea, pînă anul ăsta, ne-a tratat rău pe toţi. Şi e limpede că oricine e de părere că el însuşi a avut mai degrabă şi mai abitir parte de rău, decît de bine, dacă punînd condiţia de a avea aceeaşi viaţă de dinainte, cu tot binele şi cu tot răul ei, nimeni n-ar dori să se mai nască o dată. Viaţa aceea care e un lucru frumos, nu este viaţa pe care o cunoaştem, ci aceea pe care n-o cunoaştem; nu viaţa trecută, ci cea viitoare. Odată cu anul cel nou, întîmplarea o să înceapă să se poarte bine cu dumneata, cu mine şi cu toţi ceilalţi, şi o să-nceapă viaţa fericită. Nu-i aşa?
VÎNZĂTORUL: Să sperăm.
TRECĂTORUL: Atunci arată-mi almanahul cel mai frumos pe care-l ai.
VÎNZĂTORUL: Iată, stimate domn. Ăsta face treizeci de parale.
TRECĂTORUL: Uite treizeci de parale.
VÎNZĂTORUL. Mulţumesc, stimate domn, la revedere. Almanahuri, almanahuri noi, reviste lunare noi!
Din volumul Mici opere morale, Editura Humanitas, 2016, pp. 425-427; traducere de Oana Boşca-Mălin