Insuportabila ușurătate a inocenței
- 13-01-2017
- Nr. 855
-
Florin BICAN
- Literatură
- 0 Comentarii
Despre Dana Grigorcea s-a mai scris în paginile Observatorului cultural – Jan Cornelius a prezentat-o în preajma decernării Premiului „Ingeborg Bachmann“ în 2015, pentru ca imediat după decernare să revină cu un articol în care o anunța drept cîștigătoare. Între timp, volumul premiat a fost tradus (impecabil) în română și lansat la recenta ediție a Tîrgului de Carte Gaudeamus. Romanul Danei Grigorcea Sentimentul primar al nevinovăției este, de fapt, discursul păsării de la pagina 88, care „strigă și-și răspunde singură, se cheamă pe sine, din ce în ce mai insistent…“. Pasărea cu pricina intersectează scurt un moment distilat din amintirile protagonistei, ca pentru a oferi o cheie de lectură. Și o oferă. Chiar dacă pasărea nu mai revine pe parcursul romanului (ea ciripise analeptic înainte cu douăzeci de pagini), prezența ei este la fel de copleșitoare ca aceea a păsării-arc din romanul omonim al lui Murakami. Fiecare frază – și fiecare amintire care o circumscrie – este simultan o chemare și un răspuns: o alternanță închegîndu-se într-o structură narativă densă, dar minuțios cristalizată. Dana Grigorcea își urmează protagonista, pe Victoria, în timp ce aceasta spune – și își spune – povești prin intermediul cărora un trecut tulburător de realist comunică […]