Dialogurile omului digital
- 27-01-2017
- Nr. 857
-
Alina PURCARU
- Literatură
- 1 Comentarii
Efectele secundare ale vieții este primul roman publicat de Vlad Zografi, scriitor format în matca științelor exacte – cu un doctorat în fizică atomică obținut la Paris – și devenit unul dintre cei mai valoroși dramaturgi contemporani, autorul a numeroase piese de teatru: Isabela, dragostea mea (1996), Oedip la Delphi (1997), Regele şi cadavrul (1998), Viitorul e maculatură (1999), America şi acustica (2007), Petru (2007) sau Toate minţile tale (2011). Ultimul volum publicat, o carte care asumă o poziție de graniță între proză, eseu și statutul dialogului filozofic, este Infinitul dinăuntru, publicat în 2012 la Editura Humanitas. Efectele secundare ale vieții, roman masiv, ambițios, cu alonjă majoră, îndosariază probe pentru toate preocupările vădite de autor în scrierile precedente și recomandă un prozator care uimește și intrigă. De la bun început trebuie spus că proza pe care o propune Vlad Zografi are prea puține în comun cu scrierile de aici și acum: nu practică nici recuperarea nostalgică a unui trecut recent (trans)personal, nici autoficțiune supraturată, nu privilegiază experimentul și nici registrul fantastic/fabulator. Minimalismul ultracerebral nu tulbură apele romanului și nici truculențele de dragul unui neorealism apăsat nu-i caracterizează scriitura. Nu e esopică, nu e istorică, nu e biografistă și nici detabuizantă, […]
„Nu e deloc uşor să scrii un roman realist (…)” – …Hm!