Ian şi Omar

După două volume de versuri care l-au făcut remarcat (Efectul calmantelor, 2014, şi Liderul grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2, 2015), mai multe premii literare şi nominalizări, precum şi o culegere de poeme apărută în Franţa, Dan Ciupureanu debutează în proză cu un roman tumultuos şi atroce: Omar şi diavolii (Polirom, 2017), care ne convinge, încă de la primele sale pagini, că ne aflăm în faţa unui prozator de excepţie. Girat de două „nume grele“ ale literaturii actuale (Radu Aldulescu şi O. Nimigean), romanul lui Dan Ciupureanu se susţine perfect, de la un capăt la celălalt, prin propriile-i calităţi, constituindu-se (aşa cum afirma unul dintre comentatori) într-un „pariu cîştigat miraculos“ cu literatura. Construită, cel puţin la prima vedere, după reţeta autobiografiei în registru mizerabilist, cartea se înfăţişează ca un amestec bine dozat de realism crud şi vizionarism „negru“, căci Ian, naratorul-protagonist, face parte din familia de spirite a celor care, bîntuiţi de stranii demoni interiori, simt enorm şi văd monstruos, aducînd realitatea percepută prin senzori la logaritmii coşmarului şi ai halucinaţiei. Pro­zatorul are darul de a selecta amănuntele cele mai insalubre, mai crude, mai neliniştitoare ale cotidianului, pe care le dilată apoi pînă la dimensiuni coşmareşti, astfel […]