Despre culte, control mental şi culpabilizare
- 10-03-2017
- Nr. 863
-
Tereza-Brînduşa PALADE
- OPINII
- 0 Comentarii
Multă cerneală a curs, mai ales în presa liberală din Occident, în jurul abuzurilor celor mai grave comise de preoţi – cazurile de pedofilie rămînînd, după toate standardele morale iudeo-creştine, cele mai „strigătoare la cer“. Sînt fapte care maculează puternic imaginea Bisericii Catolice, deşi, realist vorbind, nici o biserică terestră nu a fost vreodată lipsită de oameni păcătoşi. Abuzurile clericale nu sînt însă numai o chestiune de „imagine“. În interiorul unei biserici, abuzurile din partea preoţilor care profită de autoritatea lor şi de vulnerabilitatea victimelor, pentru a le blama eventual tot pe acestea „pentru că nu s-au rugat destul pentru preoţi“, lasă răni mai adînci decît imaginea exterioară a acelei biserici. Indiferent cît de mult s-ar vorbi la BBC sau s-ar scrie în New York Times despre abuzurile preoților, rănile în stima de sine a victimelor vor fi întotdeauna mult mai profunde. În plus, în epoca noastră pasionată de subiecte de scandal – de obicei cu implicaţii sexuale –, se discută obsesiv despre „abuzuri fizice“ (violuri şi constrîngeri sexuale). În realitate, există un număr mare de lideri religioşi sociopaţi, nu numai în rîndul preoţilor, care exercită şi forme de abuz mai subtil, dar tot atît de dăunător. Abuzurile emoţionale ale […]