Controversa lui Radu Jude

Sînt absolut convinsă că o parte a publicului (mai mult sau mai puțin profesionist într-ale teatrului) de la premiera celui mai recent spectacol al lui Radu Jude s-a oripilat cît se poate de autentic și că o altă parte nu știe sigur ce să spună despre ceea ce-a văzut. Fiindcă totul pare să indice respectabilitatea artei înalte – Jude e un cineast multipremiat în mari festivaluri, Controversa de la Valladolid e o dezbatere a unei teme actuale și serioase (dominația mondială a europenilor, tratamentul Celuilalt), Teatrul Național din Timișoara e un teatru național –, alunecările de regie sau/și de joc actoricesc înspre ceea ce dă impresia de pură bășcălie nu pot decît să-l umple de dubii pe inocentul spectator. Mai ales dacă el nu știe, de pildă, la ce face trimitere îngînarea, de către un personaj-mare teolog, a cuvîntului-nume „Nichituș“… În curînd, există oarece posibilități ca Radu Jude să capete o (nedreaptă) reputație cel puțin de excentric, măcar în teatrul din România. Ceea ce, parțial, are o minimă „justificare“ în faptul că, în teatru ca și, adeseori, în film, Jude își creditează spectatorii cu o capacitate superioară (spre excepțională…) de înțelegere a intențiilor artistice, de decodare a convențiilor puse de […]