Poezii de Menahem M. Falek

Oameni împăiaţi Oameni împăiaţi expuşi în vitrine Ei zîmbesc Cuvintele de pe buzele lor sînt pentru mine Şi eu le pricep. Limba mea e chiar limba lor.   Deşi prin faţa mea se perindă oameni Ei nu văd decît o cămaşă frumoasă Încheiată corect la toţi nasturii Părul de pe piept e bine ascuns   La fel şi preţul.   O mînă de fasole şi mazăre Ţiganca ţine mîna întinsă Să primească cîteva boabe de fasole Şi dacă s-o putea Şi trei de mazăre.   Poartă o cămaşă încropită din petice Pe sub ea altă rochie, Bijuterii de argint ieftine Şi-un ton de jeluială Au fost de-ajuns.   Trei prunci, Care n-au nici trei ani, zicea ea, Le trebuie mîncare Şi lapte, Şi vacile, nu mai au nimic în uger, Nici vacile vecinilor nu mai au.   Ovreica şedea în căscioara ei Din margine de oraş Alegea fasoalele şi mazărea de teci, Întinse mîna să-i dea ţigăncii Boabele cerute. Îi mai dădu încă şi o sticlă cu lapte.   Apoi şi-a scos şorţul. A-nchis uşa-n urma ei Şi s-a dus la piaţă Să cumpere fasole şi mazăre Să aibă ce găti la sfîrşitul săptămînii Pentru singurul ei copil.   Spera […]