Intersecţii. George

Îmi notasem în calendarul de pe masa de lucru ziua sa de naştere. Luni, 17 aprilie. Să nu uit. Vorbisem cu el la telefon în urmă cu două-trei săptămîni şi, ca de obicei, ne‑am împărtăşit reciproc ultimele buletine medicale, am bîrfit puţin, am comentat cele ce se petrec în lume şi, odată ce am ajuns la concluzia că totul este în regulă, am plănuit următoarea noastră întîlnire la Bucureşti. Cu toate că îi urasem Sărbători pascale fericite, voiam să-l surprind în a doua zi de Paşti. Nu‑mi amintesc cum am dat de data zilei sale de naştere. În anii trecuți nu am avut ocazia să-i urez la mulţi ani şi la mai mare. Va trebui să o fac de astădată, mi-am spus, cu cît înaintăm în vîrstă sîntem mai sensibili la asemenea gesturi. George era un povestitor înnăscut. Ca şi Creangă. Mă gîndesc la această coincidenţă extraordinară care a făcut ca ultimul său succes literar să fie legat de poveşti scrise de acesta şi regîndite într-o cheie cum nu se poate mai modernă de George. I-am vorbit adesea de această „alunecare“ a sa înspre modern, indiferent de subiectul abordat. Povestirile sale nu erau de la bun început ancorate în modern, […]