Universul alcătuit din cărți

De la Borges sau de la Manguel citire, universul cărților devine o lume în sine. Lumea întreagă intră într-o carte. Cărțile devin personaje reale într-un univers alcătuit și realcătuit de timp, spațiu și de oamenii, de personajele care le populează. Într-o perpetuă mișcare browniană, într-o indescriptibilă devălmășie. Universul cărților devine o altă realitate, pe care nimic, oricîte noi tablete și laptopuri s-ar inventa, nu o poate înlocui. Cred cu tărie, contrazicîndu-l pe Bill Gates, că această minune a lumii care este cartea nu va dispărea în 50 de ani, cum propovăduiește de cîțiva ani mintea briliantă a unui american de geniu. Nu mai insist cu aceste divagații, mă așteaptă iar cîteva cărți de luat la puricat. Mereu sînt în întîrziere cu cărțile pe care vreau să le comentez. Oricît de sumar, oricît de pe deasupra, oricît de puțin. Mereu sînt nemulțumită că îmi scapă fel de fel de „bunătăți“. Vrafurile de cărți puse deoparte pentru a reveni asupra lor după ce măcar le-am fotografiat coperta cresc rapid. Ritmul de apariție al cărților care-mi atrag atenția și mă îndeamnă la noi lecturi (sau relecturi – cum s-a întîmplat recent cu Falsificatorii de bani a lui André Gide) rămîne, cel puțin pentru […]