de-clic(k) / atelier deschis. Refugiați – condiția umană actuală (în traducere)

În toamna anului 2016, în cea mai recentă carte a sa, Nous [Noi] (Grasset, Paris), tînărul romancier și filozof francez Tristan Garcia nu a putut să reziste, adică să rămînă pasiv în fața presiunilor regresiv-identitariste care se prezintă, în chip mincinos, drept soluții la globalizarea neoliberală, și a ales să le răspundă, combativ, prin imaginarea unui dispozitiv experimental, prin construirea unui model sensibil al identităților colective. Potrivit acestui model în același timp filozofic și vizual, aproape interactiv – o adevărată instalație conceptuală prin care filozofia contemporană, pentru a încerca să se facă mai bine înțeleasă de public, alege să se deplaseze dinspre discursiv spre artele vizual-performative –, potrivit acestui model, așadar, identitățile colective sînt concepute ca o pluralitate de calcuri, de folii transparente care, deși suprapuse, nu-și au niciodată contururile la rîndul lor suprapuse, cel mai adesea acestea intrînd chiar în conflict. Fiecare sîntem, astfel, un mille-feuille de identități care nu se pot reduce la una singură, dar care nu sînt nici opace, ci transparente: fiecare identitate lasă să se stră-vadă și celelalte „decupaje“ identitare, cu care nu se identifică, dar a căror totalitate ne-identică cu sine constituie suma identităților noastre. Sîntem clădiți și stăm nu pe blocuri identitare monolitice […]