Avanpremieră la Bookfest 2017

La vremea cînd publică romanul Amurgul marinarului (1963) – apărut anul acesta și la noi, la Editura Humanitas Fiction (traducere din japoneză și note de Andreea Sion) –, Yukio Mishima are 37 de ani, o impresionantă carieră în spate, fiind deja un nume important, atît în literatura japoneză, cît și pe piața internațională. Succesul nu-l face să-și schimbe temele literare și propriile obsesii existențiale. Și unele, și altele, bine fixate la nivelul personalității autorului, teoretizate și trăite la propriu, se regăsesc și în romanul de față. De pildă, obsesia morții, eventual eroice, sau aceea a unei/unor iubiri intens consumate, fără fisuri, explozive. Incendiare chiar, ca în Templul de aur, ucigătoare, ca în acest amurg de viață și story marinăresc. O poveste simplă, care se derulează aparent banal și coerent, în limitele convențiilor sociale japoneze, o iubire între un marinar singuratic și egolatru și o negustoreasă pragmatică. Roman extrem de atent elaborat – deja un loc comun, dacă e să analizăm atent construcția cărților (ca și a fantasmelor lui Mishima), nimic nu e lăsat la voia întîmplării –, tensiunea crescînd lent, acumulînd detalii, mici întîmplări de zi cu zi din viața marinarului dispus să renunțe la propria-i carieră pentru a trăi […]