România (literară), o poveste contrafăcută
- 26-05-2017
- Nr. 873
-
Vasile BAGHIU
- POLEMICI
- 2 Comentarii
Nu mai citesc revista România literară, mai ales de cînd a devenit tot mai mult un instrument detestabil de punere la punct a scriitorilor care nu cîntă în struna conducerii Uniunii Scriitorilor. Cum pe 15 ianuarie 2017 mi-am dat şi demisia din această organizaţie, transformată, după părerea mea, într-un redutabil bastion comunist, interesul meu pentru publicaţie a scăzut foarte mult. Totuşi, un prieten mi-a semnalat că, în numărul recent (22/ 19 mai 2017), sînt atacat din nou, aşa că m-am uitat să văd despre ce este vorba. Într-adevăr, pe ultima pagină cineva din redacţie, care semnează „Cronicar“, mă atacă într-o manieră cu totul suburbană. Este pentru a treia oară în ultimele luni cînd această revistă se ocupă de persoana mea cu unicul scop de a mă insulta. Şi asta doar pentru că nu am încetat să-mi spun părerea despre comportamentele autoritariste din vîrful organizaţiei scriitorilor. Alături de multele jigniri pe care mi le aduce şi la care mă voi referi mai jos, zice acolo „Cronicar“ că m-am opus (cîtă îndrăzneală!), în calitate de membru al PEN-CLUB, intenţiei lansării unui protest chiar din partea PEN împotriva demiterii recente a scriitorului Adrian Alui Gheorghe din funcţia de director al Bibliotecii „G.T. Kirileanu“ […]
Atâta doar că nu poţi bea apa cât e furtună. Părerea mea! 🙂
Aş, furtună într-un pahar cu apă, monşer… Părerea mea!