T-shirt. Membrana (Contaminarea 6)

Memoria încearcă să reanime imaginea vălului, una dintre metaforele folosite de teologi pentru a descrie revelația. Dar vălul și-a pierdut de mult imaterialitatea diafană, e un detaliu banal în vestimentația „de petrecere“, un rezultat al chimiei industriale mai degrabă decît un produs al răbdării penelopice a țesătoarelor. Revelația însăși e un termen ale cărui sensuri ascunse sînt uitate în cărți care nu mai spun nimic, în timp ce discursurile de tot felul, bisericești sau motivaționale în alt fel, l-au tocit pînă la anihilare. Am o „revelație“… O altă prezență obsedează însă cultura predominant vizuală a prezentului – membrana. De la filmele de popularizare științifică, saturate de simulări ale unor plonjeuri în măruntaiele materiei, în structura microscopică, acolo unde colcăie misterele creației (ouă, embrioni, celule fertilizate, manipulări genetice, grefe), la ficțiunile marelui și micului ecran (Sfera, Alien, Stalker, etc., etc.), delicata membrană e omniprezentă, un văl lucios, organic, un container fragil care invită penetrarea, explorarea voyeur-istă, eventual crima. Nu vreau să spun prin asta că membrana e versiunea contemporană, saturată mediatic a vălului pe care divinitatea atotputernică îl arunca mai demult peste o realitate mult prea complexă, împăcînd astfel puterea de înțelegere limitată a muritorilor (universul discret) și nelimitarea ontologică a […]