Ingo Glass la Muzeul de Artă din Timișoara

În aceste zile, unul dintre marii artiști contemporani, Ingo Glass, expune la Muzeul de Artă Timișoara o parte din creația sa recentă. Mărturie incontestabilă a talentului individual, opera lui are o legătură profundă cu școala românească de artă. Creația sa a atras atenția încă în anii ‘70 ai secolului trecut prin relația dintre imaginar și rațional, dintre artă și știință, dintre local și universal.

Ceea ce este memorabil în arta lui Ingo Glass și de văzut în toate lucrările sale, indiferent de timpul în care au fost realizate, este conceptul care stă la baza lor. De aici, probabil, preocuparea pentru arta sculpturală proiectînd punțile de legătură între oameni, culturi și spații diverse. Și, tot de aici, atașamentul pentru valorile comune ale semenilor, mai importante decît diferențele. Așezate pe malul Dunării, la Galați, la Dunaujvaros sau la Ulm, sculpturile metalice semnate de Ingo Glass trimit la inconfundabilul proiect al modernității pe care se construiește Europa unită. Lucrările de acest fel create în anii `80 ai secolului trecut indică modul în care putem vizualiza relația local-european și local-universal. Ele probează autenticitatea gîndirii și simțirii artistului, una ce prezice colapsul regimurilor politice totalitar-comuniste și începutul integrării europene.

Artistul vede cu ochii minții pînza de fond unind Estul și Vestul, „fuziunea orizonturilor“, ceea ce se transformă într-un mesaj forte al operei sale. La fel procedează cînd e vorba de idei și credințe religioase: e deschis comunicării libere și perspectivei ecumenice. Căutînd căile de acces spre divinitate, se situează într-o paradigmă transcultuală și transculturală, valorificînd densitatea și diversitatea semnelor prin intermediul obiectului creat. De-a lungul carierei sale, Ingo Glass a fost adesea preocupat de ideea de Europa. A fost și este un creator de proiecte ample, amprenta personală fiind prezentă de exemplu în „arcurile care curbează spațiul“. Cum observa un bun cunoscător al operei sale, artistul redescoperă și promovează goticul, bazîndu-se pe propria înțelegere. Sculpturile lui trebuie văzute în asociere cu celebrele opere din fier și oțel ale secolului trecut, precum și în relație cu artiștii care cultivaseră responsabilitatea socioumană. De pildă, cu aceia din epoca Bauhaus-ului.

Creația lui Ingo Glass e impresionantă prin preocuparea pentru forme și culori, reluînd și regîndind vechile simboluri, formulînd mesaje cu o bogăție de sensuri, întotdeauna libere de stereotipiile contemporanilor săi. Ea include piese care atrag privitorul prin gramatica formelor și combinația culorilor. Pătratul, triunghiul și cercul sînt construite spre a reda în chip firesc diversitatea și interferența lumii, probînd sensul integrativ al spațiului în care locuim. O astfel de artă sculpturală invită la a-i descoperi și înțelege conceptele fundamentale ce definesc existența umană. Aidoma omului de știință, Ingo Glass e preocupat de metamorfoza formelor și de îmbinarea culorilor. Creează o simbolistică originală, prin intermediul căreia comunică lumii propriile impresii și idei. Arta lui e o artă conceptuală în care sensibilitatea e însoțită de multiple raționamente și mesaje. De aici și sensul reformator, uneori revoluționar, al re-așezării omului și lucrurilor în spațiu.

Mulțumită jocului său subtil de amalgamare a rațiunii și a imaginarului, Ingo Glass trimite la temele importante ale artei, dar și ale culturii universale. Reflecțiile lui se regăsesc în obiectele original construite și arată o continuă preocupare pentru simplitate, forme, frumusețea formelor și arta combinării culorilor. Sînt acestea cîteva argumente pentru care am acordat un interes aparte operei sale. Am făcut-o cu atît mai mult cu cît expoziția lui Ingo Glass e una convergentă cu programul Muzeului de Artă Timișoara, sculp­turile de dată recentă ale artistului părînd a fi inspirate de rafinata istorie a Timișoarei, de straturile temporale și civilizaționale ale urbei, de experimentele născute ori cultivate aici de-a lungul ultimelor secole de artiști, scriitori, muzicieni și savanți.