Obsesii consecvente. Gabriel Andreescu și opțiunile sale
- 04-08-2017
- Nr. 883
-
Liviu ROTMAN
- POLEMICI
- 32 Comentarii
Un subiect mult discutat în dezbaterea politică din ultima vreme, cel al locului lui Mircea Vulcănescu în memoria publică, i-a dat ocazia lui Gabriel Andreescu să-și spună părerea. E adevărat, poziția lui în problema mai generală a intelectualilor români interbelici, cuceriți de extrema dreaptă, era cunoscută în spațiul public. Articolul din Observator cultural îi oferă cititorului unele precizări legate și de Mircea Vulcănescu și îi dă autorului ocazia de a-și exprima ostilitatea față de legea 217/2015 – supranumită de media „legea antilegionară“ – și față de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wisel“, principalul promotor al legii. Dacă urmărim într-o perspectivă mai largă contribuțiile lui Andreescu, vom constata că această ostilitate premerge legea și se îndreaptă asupra tuturor inițiativelor, administrative sau legislative, de a promova memoria Holocaustului și de a sancționa negarea acestuia. E adevărat că poziția sa în problemă este aparte, alta decît a celor mai mulți negaționiști, mai sofisticată; sînt folosiți mai mulți de „dar“, „totuși“, însă, în ultimă instanță, direcția este comună. În 2004, Gabriel Andreescu a reacționat, într‑un editorial din Ziua, la inițiativa ministrului Educației de a edita un manual despre Holocaust, taxînd decizia ca un „exces“. Mai mult decît atît, în finalul articolului, […]
Dupa experienta mea principala cauza a antisemitismului in Romania precum si in alte tari, este faptul ca EXISTA EVREI. Lucrurile ar fi fost mai simple daca Hitler cu calaii lui, Legionarii lui Codrescu care mancau „jidani” cu paine, Croatii cu calaul Ante Pavelic, n’au reusit desi s’au straduit foarte tare, sa elimineze complet aceasta rasa nesuferita, i.e. evreii complet. Poate vor avea inca o sansa in viitor si astfel multe din problemele Romaniei vor fi rezolvate!
Daca-mi permiteti , semnalez : ”Mircea Vulcănescu. O biografie de lucru” , de Ionuț Butoi .Pt. a se vedea complexitatea problemei .Deciziile nu erau luate de Vulcanescu , care era un etno-nationalist , dar nu antisemit ( si nici legionar ) , vina lui poate fi aceea ca nu a reusit sa iasa din acea ecuatie . Dar cine ar fi reusit ?! In plus , in conditiile date , foarte dificile ( era constient ca germanii vor pierde razboiul ) , considera ca isi facea datoria . Este foarte grau de evaluat gradul de vinovatie , trebuie nuantat , probabil ca intra in ”articolele” de acuzare , grosso modo . E , poate , una dintre situatiile aproape insolubile , in care e nevoie de delicatete , tinindu-se cont totusi de destinul tragic al lui M. Vulcanescu si de valoarea lui ca om . Ceea ce reproseaza tabara apararii , mi se pare , si pe buna dreptate , este caracterul nenuantat , rudimentar pina la brutal , politienesc , al acuzarii .Documentele sint departe de a fi atit de relevante cum apar la prima vedere si scoase din context . Daca am urma aceeasi logica , ar insemna ca si membrii guvernului american de dupa Pearl Harbour sa fie incriminati pt. tratamentul americanilor de etnie japoneza ( nu e o comparatie cu Holocaustul , absurda , dar putem sti daca , de ex. , Vulcanescu stia ceva despre soarta evreilor in Germania , cind nici aliatii nu stiau ? Dealtfel , el a luat in repetate rinduri apararea unor evrei ) . Nu vreau sa spun ca Vulcanescu nu a avut nicio vina , dar de aici pina la ¨criminal de razboi¨ e un abis . Pe de alta parte , hotarirea intelectualilor evrei pt. a se face dreptate , cu lipsa oricaror jumatati de masura si a compromisurilor , e absolut legitima si de inteles , sint rani care nu se vindeca niciodata .
Pe un picior de plai ….ce ar fi sa va asumati identitatea public si sa nu mai vituperati aberatii. „Tovarasa leninista bolsevica ” ,,,, eu! Minunta decenta si fair play sa stati in spatele pseudonimului. Expectorati tot antisemitismul care v-a invadat si nu mai cotcodaciti precum cocosul,un pic de efort va ajuta. Deplorabile incercari de fetsizare a unui trecut care a insemnat crrima! Despaducheati criminalii si aduceti -i pt onor! Jeg moral! Nimic altceva ,
Nu incape indoiala ca, in notele de mai jos, ” motivele pentru care CSJ a decis ca …” ar fi fost o formulare mult mai fericita.
Note la “inchiderea editiei”…
Liviu Rotman a avut 11 ani la dispoziție să îl dea în judecată pe Teșu Solomovici pentru calomnie. Cum n-am auzit de așa ceva, înțeleg că întîi amintitul n-a ridicat mănușa pentru un duel în justiție, drept care acuza de impostură stă în picioare. Într-o lume decentă, cineva acuzat de impostură n-ar trebui să beneficieze de privilegiul de a i se oferi o tribună pentru a da lecții de morală colectivă.
Am pomenit de reabilitarea lui Gheron Netta (Ministrul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu al cărui subaltern a fost Mircea Vulcănescu) în anul 2000. Cînd se vor dezbate public motivele care au decis CSJ că Gheron Netta nu mai trebuie să fie considerat criminal de război, avînd, ca urmare, drept la memorie publică, vom putea înțelege, sper, de ce Mircea Vulcănescu TREBUIE să rămînă criminal de război și, ca atare, condamnat la privarea de memorie publică în eternitate.
Unor icnete ειρηνικόςesti, deși nemeritante de răspuns, le spun că vor beneficia de o atenția bunei-credințe cînd viscerele o să rămînă la vestiar, ba, și mai bine, la locul lor, care nu e într-o vehiculare de idei. Și încă: m-am îndreptat către arhive fără să fi așteptat îndemnuri pașnic-cucernice; am văzut cu ochii mei într-un dosar din ANCSAS ( Dosarul penal 232, vol 23 ( în care se află și Dosarul de Penitenciar al deținutului K9320/1948 – parcă îmi amintește ceva o asemenea “repertoriere”…) cum funcționa “Justitia” într-o anumită epocă și cum o condamnare la 8 ani de temnița grea a fost mascarada unei condamnări la moarte. You don’t have the guts to read that horror, you angel! Și mai am a cuvinta o observație de bun simț: în toate neamurile, proporția ticăloșilor e , cît de cît, constantă. Cine crede altcumva, e un rasist, orice pedigree ar vîrî sub ochii lumii. Nu neapărat se albesc cu hyssop neamuri pentru jertfele unor înainte mergători, așișderea acestea din urmă nu duc la mutări genetice care să facă dintr-un neam monopolistul arătării acuzatoare cu degetul și al datului de lecții de morală . (If you have the guts, just watch “The Law în These Parts” and we’ll take it from there.)
Flavius? Josephus Flavius I presume…
Și o ultima notă: aș dori să cred că OC a sesizat deriva “terminologica” a unor susținători ai damnării perpetue a memoriei lui Mircea Vulcănescu. Ar fi o notă de normalitate.
Avem în cea mai superbă expunere a Irinei Grigore, Liviu Rotman şi pretenii lor, cum instinctul de conservare a priorităţii unicităţii cu orice chip printr-o propagandă şi vînătoare de vrăjitoare în cel mai pur stil bolşevico-comunist bine ticluit şi dictatorial-totalitarist, este, a devenit, a fost şi va continua să fie Absolut.
A vorbi pe ocolite şi cu mănuşi despre această adevărată teroare nu va servi niciodată la nimic exact cum nici pînă astăzi „elii wieselii” au decis de adevărurile post belice moderne.
„sfântul reflex pavlovian funcţionează desăvârşit prin…..” !
De-ar fi doar pavlovian cel al tovarăşilor semito-sionişti-holocaustieni-totalitaristo-wieselieni de cel puţin 100 de ani, ar fi fost oarecum cît de cît o chestie „banală”, DAR …..
„Ştim după ureche…” !?! Care „noi” ştim” ? după care urechi ?
Ei, DA ! în ciuda propagandiştilor din toate holocausturile unite şi uniţi,
Mircea Vulcănescu a fost un ROMÂN cu Adevărat excepţional, şi mai ales, cu atît mai mult, ESTE !
Duduia „Irina Grigore” orbită de patima evreului rătăcit împroşcă în stil bine cunoscut „leninisto-paukarist” acuze şi slogane într-un grosier limbaj cripto-criminalo-comunist al anilor terorii ideologiei comuniste ’50-’60.
Tovaraşa propagandistă „Irina Grigore” îşi cunoaşte extremist de foarte bine meseria chiar şi astăzi în plină mass-mediatizată corectitudine UNICĂ ideologică IMPUSĂ dictatorial a singularităţii absolute a evreul decimat şi continuă cu ardoare ridicol etnologizant-absurdă avalanşa de acuze şi invective ideologic-semite şi unice judecăţi, complet şi special scoase din contextul istoric veşnic bulversant.
Evreimea nu este UNICA naţie care a suferit holocausturi abominabile în istoria mondială a omenirii din toate timpurile în contexte diferite ale evoluţiei
Dar, doar, că evreimea ideologică şi bine gînditoare şi tot felul de rotmani, floriani şi irinei grigore & COMP. este/sînt Unica naţie care face/fak absolut totul să IMPUNĂ, reuşind într-un mod abominabil şi total macabru, această oribilă şi falsă Unicitate, nu doar a istoriei !
ADDENDUM
„……superbă expunere a Irinei Grigore, Liviu Rotman şi preteniLOR lor, ……..”
„……cum instinctul de conservare a priorităţii unicităţii cu orice chip DOAR A HOLOCAUSTULUI LOR …..”
Titlul cel rătăcit şi neadăugat ar fi :
Cui îi este frică de inst. Elie Wiesel, IRINA GRIGORE, Liviu Rotman & Comp. aceştia care deţin Adevărul ( istoric) şi Unica Unicitate a LUI
Oare cum am mai putea exprima şi-ALT Adevăr decît cel
Care love-pavian al irineiLOR grigore aici
tocmai acolo unde nu ne este dat voie
Liber liberi să ne şi exprimăm ?
Căci
Năpădind ideologic au năpădit otrăvind de secole Totul
Şi cei români s-au lăsat duşi întru râpe adînce
Ducînd împinşi nu doar de ei în hăurile Lor pe toţi cei care mai sînt
Capabili să se exprime şi liber liberi de-ar mai fi posibil aici,
Dar e deja cu mult mult prea tîrziu;
Victima Unică a năpădit Totul ca Buruienile cîmpul IMENS şi-nfinit.
TACI ! şi-ascunde-te Bune Român ce mai eşti cît de cît mîndru de-a fi şi curajos!
De NECREZUT,
Subsolul şi articolul lui Liviu Rotman, devin subtil şi subit tribuna unui antiromânism planificat provocat şi teribil deşănţat cu bună ştiinţă de natură nu doar să îngrijoreze.
Termenii, analogiile şi „metaforele” unora dintre comentatori tratînd poporul român de şi de :
„maimuţe”
„pigmei”
„rrrrrrrroman”
„jigodii”
„inuman”
„jigodismul”
Etc.
Este absolut de condamnat, dar OC permite astfel de comentarii cenzurînd altele care tocmai nu convin acestora care împroşcă cu invective antiromâneşti.
Ei, ideologii comunismului, sînt încă aici denaturînd şi deturnînd astfel, nu doar istoria, dar şi adevărurile şi valorile esenţiale.
Se pare că OC a devenit, este cu aevărat, o „Dilema NOUĂ” !
Errata:
A se citi „Noul Testament este un document crestin”, evident.
@lucid
O veritabila idee fixa: aceeasi gaselnita cu Isus si canaeneanca (nu „siro.. etc) folosita de mai multe ori in ultimii zece ani de activitate glorioasa de postac detectiv si justitiar.
Stiu ca pare stralucita autorului ei ideea incriminarii prin scena biblica respectiva (Matei 15:26) pt ca ii apartine dar apare aici o problema de logica (chiar si daca Biblia ar fi document istoric ):
1. Vechiul Testament este un document crestin.
2. Isus este repudiat de catre evrei. Lucid gaseste nu ezita sa-l faca exponent al acestora cind are un scop mai nobil .
3. Adaosul grosolan cu „goim” nu lasa dubiu asupra intentiei de a perverti si redirectiona versetul biblic in directia dorita. Care dealtfel este a intregii postari , evident fara legatura cu articolul in discutie.
Antiromânismul inst.-lui EW şi cîtorva comentatori de pe-aici a ajuns la limite inacceptabile.
A nu spune lucrurilor pe nume şi a nu amenda coroziv deşănţata propaganda antiromânească
este o mare eroare care va permite în continuare denigrarea fără de limite a valorilor româneşti.
@Flavius: un remarcabil progres. Acum suntem maimute, nu precum traditional caini – vezi celebra vindecare a fetei siro-feniciencei cand Iisus ii incearca credinta mamei cu ” nu trebuie sa dai painea cainilor (goimilor)”.
« fost membru al guvernului Antonescu, care se afla în fruntea țării nu în urma unei consultări populare, ci în urma unei lovituri de stat ». Antonescu ajuns la putere în 1940 … prin lovitură de stat ? Se vede de la o poştă calitatea de istoric şi seriozitatea articolului d-lui LR.
Penibila comparatia dintre mineriada si atrocitatile celui de-al doilea razboi Mondial, de oricare parte au fost ele. Descalificanta intelectual. Romania, nici dupa 1989, asa cum nu a prea avut nici inainte de 1948, nu reuseste sa nasca decat niste pigmei (imi cer scuze, nu doresc sa fie o aluzie la fizicul cuiva) intelectuali, din cauza ca oamenii isi pun burta inaintea judecatii, constiintei – adica interesul. Domnii care se considera, pe nedrept, intelectuali, or sa ajunga ce se dau a fi, atunci cand or sa procedeze invers.
Flavius – capitalul „al”
Un articol bun a scris Dl. Rotman, care stia, desigur, ca publicul romanesc include oameni si maimute. Maimutele nu recunosc nimic, nu au onoare si vitupereaza in apararea unor criminali. Sa spunem ca editorul Tesu (care are voluptatea perversa de a se balaci cu antisemitii) ar fi un echivalent al Vadim. Ne intereseaza parerea lui Vadim despre Plesu? I se poate acorda credit? Este acuzat de unul ca Marius Oprea care traieste, ca multi altii dupa 1989, din specularea capitalului de suferinte ale celor ce s-au opus comunismului, ca nu are opera recunoscuta pe plan international (dar Gabrielus are? Dar Oprea are? Dar Razvan Theodorescu – ooo! un exemplu de moralitate biluntrista (cum i s-a spus) are? Este o (pre)conditie de a te exprima cu bun simt, „opera stiintifica internationala” care, sa fim seriosi (vezi Funeriu) nu valoreaza nicio ceapa degerata pe malurile regatene ale Dambovitzei. Poate Andreescu asta nu era demn de niciun raspuns (in ce priveste motivatia individului, tabara antisemita e influenta si poate arunca slujbulite cu generozitate – te face din seralist, director de muzeu, din anodin istoric de arta, ditamai directorul de institut de cercetare – isi rasplateste cateii si dulaii, nu e nerecunoscatoare, iar omul, isi cauta si el niste patroni) dar una peste alta, cred ca jegul ideatic trebuie expus ca atare. Polueaza. Si atunci, trebuie de-poluare. Atat.
A spune ca ura la romani e un fapt, o ”demna” traditie mioritica, nimic mai adevarat! O trista si dureroasa constatare. Ma uit stupefiata la subiectul articolului si la raspunsurile halucinante care sunt aici. Frustrari personale, chestiuni ce tin de invidii si ifose, sunt aduse in apararea ”umanistului” Vulcanescu. Si pt a intari si mai tare vocatia de eroi si martiri a romanilor, se aduc prin comparatie crimele comunismului si mineriadele. Acestea sunt argumentele ”stiintifice” pe care unii dintre Dvs le aduceti aici! Dar daca directorul general al institutului EW ar fi un urmas direct al lui Iuliu Maniu sau Vlad Tepes, Vulcanescu ar ramane totusi un nationalist grav, un antisemit si un limitat cu puternice accente autarhice? Cam ce deranjeaza din activitatea unui institut care printre altele este cel mai vocal de pilda, in ceeea ce priveste holocaustul impotriva romilor?? Sau nici asta nu e recunoscut??? Rasismul romanilor impotriva romilor…nici asta nu e adevarat??? Faptul ca institutul militeaza pt lecturarea unei istorii corecte, mai ales in ceea ce priveste parti din istoria unor minoritati precum evreii si romii, vad ca deranjeaza. Cam care ar fi propunerea Dvs? Filmele lui Sergiu Nicolaescu? Se improasca activitatea didactica si stiintifica a Dnului Rotman. Ati participat la cursurile dumnealui? Ii stiti inclusiv cursurile si discursurile despre ororile comunismului? Dle Marius Oprea, ridicarea poalelor in cap, nu va face cinste si nici nu va acopera cu eleganta. Ca nu aveti unde publica, e treaba Dvs. Nu va lamentati studenteste spre pueril de insatisfactiile Dvs. De multa vreme am incetat sa ma mai intreb cum marii intelectuali interbelici au alunecat spre antisemitism si au adoptat atitudini profund antiumane. E suficient sa privesti in prezent….
A spune ca Liviu Rotman nu are o activitate stiintifica internationala este un fapt, nu antisemitism. A spune ca lucrarile sale stiintifice sunt putine, fara anvergura internationla, fara celebrele cotatii, este un fapt. Poate vreun cititor sa indice un volum al profesorului Liviu Rotman in care acesta se ocupa de Holocaustul din Romania, in care sunt precizate arhivele consultate , inclusiv cu citarea marturiilor unor supravietuitori? Ce volum stiintific a scris profesorul Rotman despre Holocaustul din Romania?
A spune ca din Colegiul de Onoare al Institutului Elie Wiesel face parte colonelul de Securitate Sorin Iulian e un fapt. A spune ca din Colegiul de Onoare al Institutului Elie Wiesel face parte Ion Iliescu este un fapt. Cum poate Ion Iliescu sa faca parte din Colegiul de Onoare al Institutului Elie Wiesel cata vreme fostul presedinte al Romaniei este cercetat pentru crime impotriva umanitatii in dosarul Mineriadei din iunie 1990. Crimele din Bucuresti din iunie 1990 nu se socotesc???
Ion Iliescu poate fi pastrat in Colegiul de Onoare al Institutului Elie Wiesel!!! Ion Iliescu este o persoana „de onoare” – vai de bietii studenti batuti, arestati si omorati in iunie 1990!
Articolul lui Liviu Rotman este scris cu seriozitate și pune o problemă în discuție: dacă foști demnitari ai regimului Antonescu pot constitui exemple de urmat de generațiile viitoare și memoria lor este normal să fie cinstită ca nume a unui liceu. Desigur aceeași întrebare se pune pentru demnitari ai regimului comunist. Din păcate, discuțiile au deviat de la subiect, ajungîndu-se la invective personale la adresa autorului, un cercetător valoros de la SNSPA, cu un iz antisemit clar. Păcat.
Institutul pentru Studierea Holocaustului in Romania este, in aceasta polemica, subiectul de fond. Un comentator de mai sus a facut o observatie pertinenta / si anume ca aceasta institutie guvernamentala „face liste”. Nimic mai adevarat, pare de la infiintare si pina in prezent singura sa preocupare. Si nici aici nu dau dovada de profesionalism, de pilda au uitat de placa memoriala de pe casa lui Mircea Vulcanescu din Bucuresti. In rest, nu cunosc vreun rezultat remarcat in planul cercetarii stiintifice al acestui Institut de STUDIERE, care s-a erijat insa intr-un soi de instanta morala, punind etichete de antisemit sau negationist cui vrei si cui nu vrei. Personal, m-am „bucurat” de atentia d-lui Florian, care a cerut Secretariatului General al Guvernului demiterea mea de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pentru criticile aduse Legii 217. Am de mai multa vreme un text al unei comunicari, Pogromul tacut. Evreii din Romania in timpul regimului comunist, o comunicare prezentata la Universiatea din Tel Aviv la inceputul anilor 2000, dar nu am unde sa-l public. Cind se va ocupa dl. Florian si de studierea Holocaustului, asa cum ii cere fisa postului? Poate macar de reeditarea unei carti, de interviuri cu supravietuitori ai lagarelor de concentrare naziste, originari din Romania, realizate la propunerea mea de Mihai Vaculovski, in vremea in care coordonam programele de cercetare ale Institutului Roman de Istorie Recenta, cind am initiat acest proiect, de antisemit ce eram? Ce a coordonat, ca program de cercetare dl. Florian, sau ce coordoneaza, mai precis, intrucit pe linga salariul sau de secretar de stat, mai incaseaza inca pe atit, in calitate de „coordonator de proiect” in cadrul insitutiei pe care o conduce, ceea ce e dincolo de limita legii? In rest, nu cred ca daca, de pilda, s-ar organiza un simpozion pe tema argumentarii pro si contra Mircea Vulcanescu la IICCMER, de pilda, ori la Universitatea Bucuresti, cercetatorii de la Elie Wiesel ar participa. Care cercetatori? Care studiere?
Ei da, o ”pace veghetoare” (lucrăm etimologic, materialul fiind al clientului…) se inflamează, aproape nuclear, ai zice pînă la pierderea uzului rațiunii; să nu panicăm, rațiunea e intactă, ultimă și știe doar una: cu Mircea Vulcănescu rămîne cum am stabilit, să vă fie clar!!! Argumente beton, din belșug . Diabolicul subsecretar de finanțe a lăsat urme fosilizate în stenograme (nu și bietul Netta, Ministrul finanțelor, șeful lui, care a împărtășit aceeași soartă, murind și el în temnița Aiudului). Destinul post-decembrist al memoriei celor doi e , în mod straniu, divergent: Netta, probabil (mai) angelic (îmi cer iertare, totuși, o victimă a “justitiei” comuniste) a fost albit , reabilitat în 2000 de CSJ; el a fost, probabil, paravanul după care subalternul Vulcănescu manipula diabolic -inclusiv pe șeful sau-, mașina atrocități genocidare, drept care e normal ca astăzi să i se aneantizeze dreptul la memorie publică si sa ramînă criminal de război. Cît de degenarat poți fi încercînd a nu înțelege deosebirea incomensurabilă între faptele/responsabilitățile guvernamentale ale celor doi?!?
Și, da, asta înseamnă democrația: să fi fost o viață întreagă lefegiu (brain washer) în slujba unui totalitarism la scară mondială( ba să ai și urmași înzestrați în același domeniu) și mai apoi să pontifici despre incompatibilitatea între democrație și (alt) totalitarism. Democrație mai înseamnă și a te indigna că sînt denunțate turpitudinile unui “academic” dătător de lecții de morală cam în același registru. Cei ce nu înțeleg astfel democrația sînt antisemiții mai șlefuiți de azi, sco-borîtori (cf. Jean Saul Partre, Tratatul despre borîtură, vezi Boris Vian …) în mocirla atacului la persoană!
Destinul unui “dublu revolutionar” (așa se autointitula insul) cu limbaj și gîndire/idei cît se poate de asemănătoare, expert în democrație , ne-a probat cu standardele lui existențiale că poți ajunge din “procuror” la Scînteia sfîrșitului de ani ‘940 la statut de “profesor” și profet dupa 1989. Dar parcă azi sîntem în 2017. O să verific în calendar.
@Irina Grigore: cand te lasa nervii e semn de bolsevism fanatic. Suntem multe milioane de jigodii – asa cum delicat voi ne alintati – care stim bine cine au fost cei care au aparat Romania Mare si cine au fost DUSMANII Romaniei.
Sfantul reflex pavlovian functioneaza desavarsit prin raspunsurile patriotarde de pe aici! Stim dupa ureche ca Vulcanescu a fost un rrrrrrroman desavarsit, o minte stralucita, o inima care exploda de umanism iubindu-si confratii crestini! Tot ce e crestin si romanesc, e uman, evreii, eventual dupa ce au constatat ca nu au fost exterminati, dupa logica unor raspunsuri de aici, ar fi trebuit sa se sinucida in grup. Pt ca unei jogodii ca Antonescu, sau pt ca unui inuman ca Vulcanescu nu le-au reusit ideile criminale, evreii trebuiau sa discearna cam in ce degenereaza national-comunismul peste 30 de ani de la razboi si sa nu fie comunisti, socialisti etc…Sa fie de dreapta domnule, si sa se scuze pt ca au supravietuit! Bine ca au ramas romanii puri si carpatini printre nOI! Rasa pura, ce sa mai… Si ca sa aparam in mod democratic memoria unor criminali de razboi …hai cu atacul la persoana! la persoana lui Dnului Rotman, Florian, si etc…Cand nu ai dovezi, cand faptele vorbesc prin ele insele, aruncam cu noroi! Amanunte adevarate sau nu din vietile personale, sunt aduse in piata publica – ca deh, de unde sa stim ca istoria, uneori ne mai face si de rusine! O deprindere mioritica, dealtfel! Dintre atatia oameni valorosi pe care i-a avut Romania (chiar si interbelica), musteste jigodismul in noi si stam sa recuperam criminali precum Vulcanescu, Gyr si alti. Ce a facut Vulcanescu impotriva evreilor – o minoritate importanta a Romaniei de atunci??? Aaaa, ”nimic”!!!! a facut in cadrul sedintelor Consiliului de Minisitri elogiul ghetourilor din Germania, anticamere ale mortii; a recomandat intarierea legislatiei antisemite din Romania printr-o mai exacta definire a evreului si printr-o mai exacta jefuire a iudaicilor in cadrul procesului de romanizare. In calitate de „intelectual umanist”, Vulcanescu a participat la sedinta Consiliului de Ministrii in care s-a decis deportarea a zeci de mii de evrei din Odessa. Un ”umanist” prin excelenta!!!! Antisemitii de azi – au mai progresat, este adevarat! Ei ”apara” valorosii neamului! Cata rusine! Inteleg discomfortul si greaua acceptare a faptlui ca elita intelectuala interbelica romanesca a fost imbacsita de mizeria antisemitismului, legionarismului, nationalismului violent….dar tot criminali raman! Dar asta nu inseamna ca Romania duce lipsa de eroi, intelectuali desavarsiti, drepti intre poapoare sau oameni de bun simt! Ne lipseste discernamantul si puterea de a ne confrunta rational, fara patetisme ieftine cu propriul trecut! De asta avem nevoie de institutii, de oameni care sa mai mearga si prin arhive sa citeasca documente – nu sa fluture sloganuri patriotarde prin OC. Sa ne intre bine in cap….jumatati de democratie nu exista! Ori acceptam ca UE si Occidentul inseamna recunoasterea si asumarea unor orori, ori defilam mai departe cu rrrromanismul si vesnica amagire de buric al pamantului. Pana ne hotaram ce si cum, evident, improscam cu atacuri la persoana! Cam atat se poate!
Nu cred ca Liviu Rotman are caderea (morala, intelectuala) de a-l „infiera” pe Gabriel Andreescu (ori pe Mircea Vulcanescu). Pentru a-l pune in context, iata ce scria Tesu Solomovici despre Liviu Rotman, in replica sa (din link-ul oferit de Daniel StPaul), care merita reprodusa in intregime, ca sa nu se uite cu cine avem de a face:
„Se spune ca atunci cand un evreu e prost, e cel mai prost om din lume. Mai demult, Liviu Rotman a trimis ziarului ZIUA o replica referitoare la o corespondenta trimisa din Ierusalim de sussemnatul. Corespondenta facea cunoscut scandalul editorial al publicarii la Bucuresti a cartii despre Holocaust scrisa de cercetatorul ierusalimitean Jean Ancel. Intr-o lume deschisa si profund democratica, intre ale caror frontiere cu totii visam sa traim, povestea strict jurnalistica a controverselor provocate de actul editorial mi s-a parut atractiva. Nu i-am raspuns atunci lui Rotman, lasandu-l in plata Domnului. Tipul insa recidiveaza, ceea ce ma determina la o replica. Toata povestea pornise de la carturarii Zigu Ornea si Sergiu Singer, responsabili ai editurii „Hasefer”, care ii obiectau lui Ancel ca prea ar culpabiliza intregul popor roman in legatura cu tragedia Holocaustului. In plus, Singer il acuza pe Jean Ancel de „radicalism”, „de duritate” si „aroganta fata de romani”. Singer a acutizat conflictul, si in „batalia” pentru publicarea cartii lui Ancel au intrat in joc FCER, Ambasada Israelului la Bucuresti, Institutul „Yad Vashem” din Ierusalim si forte iudaice din strainatate. Singer a trimis o scrisoare la Ierusalim, dar oamenii de la „Yad Vashem” l-au pus pe Singer la punct cu severitate, sustinand manuscrisul lui Ancel. Presiunile au dat roade, cartea lui Ancel a aparut fara modificarile solicitate. Bizar, Rotman s-a lansat intr-o patimasa cruciada impotriva ZIUA si a corespondentului sau din Israel. Ulterior el a semnat si a facut sa circule prin Israel si in alte medii internationale perfida petitie in care patru jurnalisti ZIUA erau acuzati nefondat de antisemitism, xenofobie si chiar de legionarism.
De multa vreme, Liviu Rotman isi semneaza foile scrise si se prezinta ca facand parte din corpul profesoral al Universitatii din Tel Aviv. Il acuz pe Liviu Rotman de impostura crasa: el n-a fost niciodata profesor la Universitatea din Tel Aviv si nu face parte din personalul sau academic. Alteori, el se impopotoneaza cu titulatura de director al Institutului de Cercetare a Diasporei. Rotman nu a fost vreodata director al unui asemenea Institut. Adevarul e ca el a trait din mila miliardarului evreu-italian Gorenstein-Goren care a creat la Universitatea din Tel Aviv „Centrul de Cercetari a Istoriei Evreilor din Romania”. Aici a lucrat ca asistent Liviu Rotman, pana ce miliardarul, enervat de impotenta sa stiintifica l-a aruncat afara. Abia atunci, s-a instalat Liviu Rotman in Romania unde si-a procurat, de pe sub tejghea, o patalama de profesor universitar.
Omul a innebunit dupa ce am publicat in ZIUA demascarea fostului colonel de Securitate Iulian Sorin, cocotat in fruntea evreimii-romane si am publicat cele doua volume „Securitatea si Evreii”. Am socotit, in primul rand ca evreu, ca e o incompatibilitate cu democratia romaneasca si traditiile iudaice ca un fost ofiter superior al odiosului sistem represiv sa conduca destinele evreimii-romane. Ca ars a sarit Liviu Rotman intru apararea lui Iulian Sorin, dar grav este ca pe unde are sau nu are treburi, el continua sa improaste cu noroi in ZIUA si in sus-semnatul, acuzandu-ma, intre altele, nici mai mult nici mai putin, ca „aduc daune comunitatii de israelieni care au venit sa faca afaceri in Romania si innegresc imaginea Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania”. Intoxicatie parsiva! Ma gandesc cata dreptate avea acad. Razvan Theodorescu sa spuna despre acest personaj ca „e zero ca istoric si c…. ca om”.
Asadar, in privinta culpabilizarii romanilor, cum ca ar nega Holocaustul, e bine sa luam in seama cine aduce acuzatiile.
Atitudinea de aparare a ¨memoriei culturale nationale¨ din partea unor intelectuali conservatori romani ( si chiar a unor mari academicieni , carevasazica nemuritori … ), altminteri cu optiuni democratice si liberale verificate , se explica , cred , prin ideologia politico-culturala a conservatorismului ¨traditionalist¨ : cum s-a spus , o sacralizare a Culturii , dupa model religios , cu canonizarea marilor oameni de cultura , a ¨geniilor¨ etc. , un cult romantic estetist care ii absolva pe aceia – ¨statuile¨ – de contingentele prea-omenesti , la fel si operele lor inspirate de ¨duhul neamului¨ ( fie si in versiuni mai diluate , mai europeniste sau transatlantice , caci asa e curentul ) . Admiratori fara conditii ai interbelicilor , acesti conservatori nu au reusit , ei insisi , sa iasa din mentalitatea interbelica , cu acele mutatii moderniste ale irationalismului romantic ( in rol de ¨traditie¨) . Pe de alta parte , se tot pun in cumpana Comunismul cu Fascismul ( al carui nume e tabu , apropo de P.C. ) , drept argument . Dar aici nu este vorba despre asta , ci despre Holocaust , a carui simpla incuviintare este o vina , juridic si nu doar ¨moral¨ : ramine ca si de Comunism si de crimele lui sa se ocupe cine trebuie , fara acest tip de ¨comparativism¨ absurd . Nici nu intra in discutie opera literara sau stiintifica ( desi poate ca ar trebui , fiind adeseori un vehicul ideologic ) . Apoi , se mentioneaza ¨evreii¨ , cum ca unii dintre ei au sprijinit regimul comunist , asadar sint totusi si ei vinovati … Acesta este esentialism , a discuta prin ¨categorii¨ , a incrimina oamenii pt. faptele ( presupuse sau reale ) parintilor sau ale stramosilor . Aceste probleme sint cu atit mai actuale cu cit atmosfera e mai incinsa si mai asemanatoare cu cea interbelica , cu acelasi virus al rinoceritei care contamineaza , ca si atunci , in primul rind intelectuali , ingrijorati cum sint acestia de decadentism – al altora . Intr-adevar , induiosator !
Nu e prima oară cînd mi s-a întîmplat: parcurgind cuprinsul numărului curent pe site-ul OC, citind numele autorului articolului de față, i-am făcut, preț de cîteva clipe, pînă la dezmeticire, scandalos de nemeritata onoare de a-l vedea (apropierea grafiei onomastice oblige) oarecum teoretic înrudit cu o personalitate care mi-a sădit niște lumini în cuget/spirit (Yuri Lotman). Să-i fie de bine, treacă de la mine! Titlul articolului m-a făcut să surîd, amintindu-mi că pe vremea cînd eram ceva mai crud auzeam de la unii mai copți vorba:”Cine zice, lui își zice…”
I se fac reproșuri lăturalnice, de toate calibrele, lui Gabriel Andreescu, se mai dezgroapă niște morți, care nici măcar n-au fost morți, ci manechine îngropate, ca să se ajungă la evidenta concluzie: apologia , propensiunea acestuia de a susține punerea personalității lui Mircea Vulcănescu într-o lumină dezincriminantă, reabilitantă, este o aberație, dacă nu chiar ceea ce e desemnat prin cuvîntul „a………..” (the word a……….., ar zice americanii). Nu contează idei și fapte irefutabile, ce nu pot fi nicicum contestate, contează ceea ce a hotărît o „justiție” a unui regim criminal și ilegitim si ce trebuie păstrat, nerevizuit, pentru eternitate. Lucru de mirare: vajnicii infieratori ai lui Mircea Vulcănescu n-au sărit pînă în tavan (pînă la mine nici s-a văzut, nici auzit) cînd justiția post-decembristă l-a reabilitat pe Gheron Netta, șeful direct al lui Mircea Vulcănescu în guvernul Ion Antonescu. Să fie pentru că umblă zvonuri că Netta ar fi fost evreu? Păi atunci chiar că situatia, în totalitatea implicațiilor ei, ar fi și mai de mirare…
Ar mai fi cîte ceva de înțeles dacă (printre) scrimerii de frunte ai înverșunaților procurori și juges impénitents ( pardon, Camus) ce vor un Vulcănescu damnat pe veci, nu s-ar afla și personaje care au celebrat cu sîrg și convingere sacerdotală (și încă preluînd torța generațională) un rit ideologic măcar tot atît de totalitar și genocidar ca acela pe care îl incriminează. Umbra unei conștiințe, a unei decențe, i-ar fi împiedicat pe aceștia să se manifeste atît de zgomotos după „revoluție” , necum să mai și lanseze formule de discurs prezentînd „idei care ucid” ori menționînd noțiunea de „onoare” . Îți vine să verși stînd martor la atîta tupeu!
E ușor amuzant, pentru unii chiar hilar, că Liviu Rotman n-are știință (n-a auzit) de promițătoarele generoase idei ale unui precoc, cum să-i zic, ca să nu zic ideolog? Poate, cărturar? I-aș sugera să cerceteze cîte ceva despre un volum apărut în 1975 și intitulat Cunoașterea științifică și apusul zeilor (hmm, à propos, oare n-am auzit eu bine, că unii îl vor și pe Wagner scos din sălile de spectacol etc?) Acuma poate e de înțeles că d-sa n-are aplecări spre a afla date despre identitatea altora cînd, potrivit unor spuse ale unui autor destul de frecvent în paginile OC, Liviu Rotman ar avea puseuri amnezice și în ceea ce îl privește personal (nu chiar dintre cele mai nesemnificative…). Mă rog. În tot cazul spre edificare:
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-12-02/tesu-solomovici-cand-un-evreu-e-prost.html
NB in comentariul meu (unul dintre citeva) la recentul articol al lui Gabriel Andreescu din OC am aratat ce prevede hotarirea consilierilor din sectorul IV (trecerea la numele de Traian Popovici), ba si posibila sursa de provenienta a sugestiei noii denumiri)
Constat că lui Mircea Vulcănescu i s-a intentat un adevărat proces. Foarte bine. O personalitate de anvergura sa merită o dezbatere publică în care să fie implicate cât mai multe instituții și personalități ale culturii române care pot aduce puncte de vedere pertinente și obiective îndeosebi asupra activității politice a lui Mircea Vulcănescu, căci despre asta este vorba. Motivațiile acțiunilor sale trebuie contextualizate. Nu putem emite judecăți morale fără să examinăm toate opțiunile posibile – repet – în contextul epocii de atunci. Nu putem trage concluzii dintr-un articol de revistă, un comentariu sau o postare. Sigur, Institutul „Elie Wiesel” își are propria politică și propriul punct de vedere, care nu trebuie însă absolutizat. Și, bineînțeles, un consiliu local nu are competența de a da „sentințe” în asemenea cazuri.
Majoritatea eveilor a suferit in timpul comunismului. Ca si multi romani, multi evrei din Romania au fost urmariti de Securitate, anchetati, li s-au deschis dosare penale, au facut puscarie, au fost eliminati de la locurile de munca, au fost marginalizati.
Dar n-au fost doar evrei care au indurat privatiunile comunismului.
Au fost si evrei „fericiti” cu noua oranduire si au slujit-o de la inceputuri pana in 1989.
Unul dintre acestia a fost Radu Florian, tatal lui Alexandru Florian, actualul director al Institutului Elie Wiesel.
Radu Florian a predat 40 de ani disciplina „Socialism stiintific”, la Facultatea de filosofie de la Universitatea din Bucuresti.
Dupa 1989, Radu Florian a incercat sa-si modifice biografia, incercand sa ne convinga ca a fost adeptul unei stangi democratice.
In fapt, si-a ascuns trecutul si ne-a aratat ca nu conteaza crimele comunismului. Crimele comunismului sunt un fleac, nu trebuie sa vorbim despre ele, importante sunt alte crime, de parca un om ucis de o putere discretionara nu este tot o victima.
Balanta dezechilibrata a istoriei a fost remarcata de Gabriel Liiceanu, invitatul lui Iosif Sava, intr-o emisiune din 1995, cand este amintit profesorul de „socialism stiintific” Radu Florian.
https://www.youtube.com/watch?v=qKt3vJTvy9g
Alexandru Florian a fost, la randul lui, un mic si vioi propagandist ceausist si comunist, care nu si-a asumat trecutul sau de sustinator al ideilor comuniste.
Acum Alexandru Florian este directorul Institutului Elie Wiesel.
E foarte bine ca Institutul Elie Wiesel cultiva memoria evreilor ucisi si persecutati de regimul Ion Antonescu.
Speram ca Institutul Elie Wiesel nu uita sa arate prigoana impotriva evreilor din Transilvania, ocupata de Ungaria lui Horthy, evrei dusi in lagare de exterminare. Fiecare oras, fiecare catun al Transilvaniei are evrei omorati in lagare. Din fiecare oras transilvanean au plecat spre lagarele mortii numerosi evrei, de peste tot, de la Bistrita la Oradea, de la Cluj la Targu Mures.
Evreii au fost persecutati si omorati si un Vechiul Regat, si in Transilvania. Faptele abominabile comise impotriva evreilor nu trebuie uitate.
Sa mai remarcam un lucru:
Alexandru Florian mai are o preocupare. Vrea sa excluda numele lui Mircea Vulcanescu de peste tot. Fara sa explice de ce Mircea Vulcanescu este criminal de razboi, Alexandru Florian face liste cu strazi si licee care trebuie sa-si piarda numele „Mircea Vulcanescu”. Face liste si le trimite Ministerului de Interne, cerand inlocuirea numelui liceului „Mircea Vulcanescu”, de pilda.
Oare de ce? Care este greseala lui Mircea Vulcanescu? Alexandru Florian nu ne explica, in schimb face liste.
Mircea Vulcanescu a murit in inchisoarea de la Aiud, ucis de comunisti, in 1952. Tot in 1952, un tanar profesor, Radu Florian, preda, cu portretul lui Stalin in spatele catedrei, cursuri de „Socialism stiintific”.
Acum, aflam ca Radu Florian era un democrat, adept al stangii democratice, iar Mircea Vulcanescu era un criminal de razboi. De fapt, este un criminal de razboi.
Asteptam ziua cand vom avea o strada sau un liceu cu numele „Radu Florian”… Va fi frumos, va fi inaltator, traiasca stanga democratica, democratica inca din anii 50.
Ne putem intreba: oare a existat Stalin? Oare a existat comunismul? Sau doar un socialism stiintific si biruitor…
In mod sigur, ttrebuie sa recunoastem ca evreii din Romania, in peioada guvernarii legionare si a lui Ion Antonescu au avut mult de suferit. Imi reamintesc cum, evrei pe care ii cunosteam, desi eram foarte tana,r tata ii respecta, vorbea cu unii dtintre ei ; dupa 1941 ii vedem maturand strazile, li se confiscasera bunurile, li se inchisesera pravaliile iar fii lor fusesera indepartati din licee.
Trebuie sa recunostem insa ca dupa 1945 si evreii care faceau parte din guvernul ,, de larga concentrare democratica,”i-au persecutat pe romani nu pentru originea etnica ci pentru ,, origine nesanatoasa.’
Au urmat eliminarea prin indepartarea din armata, administratie, invatamant, justitie, intemnitarea multor romani.
Gherghiu-Dej recunostea peste 80.000 de procese ale taranilor care s-au opus colectivizarii.
Despre toate acestea nu se vorbeste aproape decat in surdina si pe la colturi.
Legea 217/2015 nu aminteste nimic, ceea ce denota, inca o data, ca cei ce au promovat-o, urmeaza ,, neabatut” linia politica a P.C.R care i-a intemnitat pe legionari si antisemiti si nu numai.
Linsarea lui Gabriel Andreescu declansata de „repatriatul” Rotman (ah! Gorenstein!). Mult mai dura decat ce facea acum vreo 15 ani Shafir cu Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu sau cardinalul Josef Glemb. Lista criminalilor antisemiti e stupefianta: Academia Romana, BISERICA ORTODOXA ROMANA, Realitatea TV plus Fundatia George Manu (in paranteza spus, George Manu – primul fizician nuclearist roman, doctorat sorbonist acordat de Marie Curie, a fost asasinat la Aiud pentru ca publicase in Vest in 1947 celebra sinteza a jafului facut in Romania de sovietici si slugile lor locale), Inca o confirmare a celebrei interogatii a lui Nicolae Iorga din iunie 1940: DE CE ATATA URA? Gabriel Andreescu ar trebui sa fie mandru ca ura impotriva lui Mircea Vulcanescu se rasfrange si asupra sa.
‘(…) ca acesta ar fi nici mai mult, nici mai putin decat un cunoscut ideolog comunist’. Este. Indubitabil a fost. Cu functii publice, cu parinti cu functii publice, nomenclaturisti stalinisti. Sa ii acordam credibilitate? De ce nu veniti cu odraslele lui Himmler sa le acordam credibilitate? Este acelasi lucru. Rusine sa va fie, aparand asemenea persoane doar pentru ca linia de partid o permite!!! Pashol na turbinka, huooooooo!
In vara acestui tot am inceput sa urmăresc articole despre M Vulcănescu. Ce am citit prin iunie, art. al domnului Andreescu m-a pus pe ganduri! Nu ma asteptam la atata mizerie atunci. Acum insa, pe acelasi subiect oarecum, citesc un alt articol al domnului L Rotman. Simt echilibrul si corectitudinea cu care e scris. Daca pana acum oscilam intre a crede sau nu ceea ce prezintă Andreescu, acum cu siguranta nici nu mai conteaza ce zice caci sunt prezentate atat de bine fatetele multiple ale sale încât …. nu merita nici o secunda in plus sa ma mai gandesc! Ma bucura acest articol pentru ca in sfarsit am inteles, fara vreun semn de intrebare cine e pătimașul in aceasta poveste. Iar despre Vulcănescu … e atat de clar totul …..
Chiar ma gandeam daca cineva va scrie un raspuns sau va pune in discutie ”obsesiile consecvente” ale Dnului Andreescu! Felicitari, Dle Rotman, pt articolul pertinent si, mai ales, pt tonul plin de respect dar si speranta. Ce pare sa nu inteleaga Dnul Andreescu, si alte persoane care minimalizeaza antisemitismul lui Vulcanescu (si nu numai) este faptul ca, in zilele noastre, antisemitismul a devenit deja o metafora a obtuzitatii fanatice si a urii. Ca subita cecitate a Dnului Andreescu este o exceptionala ”mina de aur” pt extremismul care ne invaluie astazi si pt cei care au adevarate politici de minimalizare a Holocaustului. (excelent punctata observatia dvs vis a vis de prezenta ideilor Dnului Andreescu in mediul universitar). Evident, putem aduce la masa dialogului absolut orice. Problema intervine atunci cand persoanele care sufera de aceasta maladie a cernerii realitatiilor complexe si multiplu determinate prin grila firava si periculoasa a unei dialectici perpetuu opozitionale – esti cu noi sau impotriva noastra –sunt simultan bantuite de o noua/veche obsesie pe care imi place sa o numesc „fundamentalism textualˮ
Selectarea intr-un mod reductionist a calitatilor lui Vulcanescu si refuzul de a condamna cu tarie antisemitismul sau – este o constatare trista a realitati (lor)din soc romaneasca, rarisim patrunsa de accese de noblete si bunatate, uneori, in ceea ce priveste mediul academic – naucitor de haotica si iresponsabila.
Punct in minus: aflu din acest articol ca a fost o dezbatere pe aceasta tema! Pacat, ar trebui sa aiba acces la astfel de dezbateri si publicul larg nu doar mediile elitiste, academice . E o chestiune majora care tine de informarea si educarea tuturor.
In rest, un articol binevenit pt precizarile importante dar si pt confirmarea unor rigiditati subiective ale Dnului Andreescu.