Poveste despre nomadismul montan și locul în lume

Paolo Cognetti este un răsfățat al premiilor literare: a obținut Premiul Settembrini și „Renato Fucini“, iar pentru Cei opt munți, Premiul Strega (premiu cîștigat în trecut și de Cesare Pavese, și de Alberto Moravia, și de Dino Buzzati sau Umberto Eco), precum și Premiul „Strega Giovani“. Este tradus și „vîndut“ în mai multe limbi, mai precis în 32 de limbi. Un fenomen editorial. În fine, asta este reclama, dar eu pînă nu citesc… Așa că într-o zi de vară cam călduroasă, cînd nu prea ai chef de plimbat prin oraș, m‑am apucat de citit romanul Cei opt munți. Cartea are o structură simplă, e împărțită în trei părți: „Muntele copilăriei“, „Casa reconcilierii“ și „Iarna unui prieten“, plus scurtul preambul. Paolo Cognetti a ales simplitatea aproape denudată a povestirii, ce se apropie pe alocuri chiar de o relatare ce pare fără relief. Preambulul povestește despre căsătoria părinților lui Pietro. Pietro spune povestea lor, o poveste în care „trecutul țîșnea la suprafață cînd te așteptai mai puțin“. Așa aflăm de căsătoria lor în cerc restrîns de prieteni, pe munte, „cu gecile în vînt“, de faptul că părinții săi se cunoscuseră de mici, de legătura lor cu muntele Venetto. Pozele din casă au […]