de-clic(k) / atelier deschis. La judecata lui Jude

De multe ori, cînd se apropie toamna, în cinematografele românești, după seceta culturală a verii, încep să mai picure și oarece filme, cum să le spun, care nu sînt pentru copii (dincolo de vîrstă), așa cum sînt (azi și de mult) aproape toate producțiile cinematografice (căci altfel nu le pot spune), în special cele de la Hollywood, cu imitatorii lor, și mai ales cele aduse în România, ci filme pentru oameni mari, hai să spunem pentru persoane mature, autonome și înțărcate (care nu mai vor, adică, să sugă laptele viselor de la una și aceeași matrice stilistică a Mamei America), pentru că „filme pentru adulți“ înseamnă, din păcate, altceva, opusul lor chiar. Constănțenii, cărora mă alătur verile, ar trebui să fie fericiți că au un multiplex în centrul orașului, la nereușitul (et pour cause!) mall Tomis, netrebuind să alerge și să se înghesuie, asemenea bucureștenilor, de exemplu, spre zonele suburbane, dar intens și mai ales „monocultural“ dezvoltate, ale orașului, ca să vadă un film. Dar contemporanii noștri adoră să se înghesuie, „evadînd“ din orașul real în orașele-mausoleu, aceste Père Lachaise sau Bellu ale comerțului global cu mărfuri din ce în ce mai moarte, mai stinse, mai obosite, care sînt mallurile […]