De la Chișinău la Paris (II)

Acum Emily Apter îl prezintă pe Patrice Maniglier la ENS, într-un colocviu despre „economiile existenței“. Numele poate acoperi ceea ce-am putea numi gestiuni ale existenței, printre care, de pildă, locuirea, doar că aici nu-i vorba despre locuire. Ci despre job, despre precaritate, despre gadgeturi care ne vînd iluzii și care ne fură date pe care le folosesc fără ca noi să știm. Numai că toate astea sînt prezentate de filozoful Marc Crépon și de Renata Salecl, eseistă slovenă, întîmplător, ex-soția lui Žižek, într-un discurs care nu-mi aduce nimic. Toate obiectele denunțului sînt aici – precaritate și magia mărfii –, dar discursul acesta, purtat doar ca denunț, mi se pare de-o sterilitate autosuficientă îngrozitoare. Pentru că, atunci cînd vorbim despre precaritate – e drept, ea există –, nu vorbim în același timp despre activarea unui apetit pe care eu unul îl simt bine, cel de a călători. Precaritatea vine nu doar cu îmbogățirea mai acerbă a celor bogați, dar și cu circulația nebună, care costă și care aduce bani în același timp. Există joburi tot mai multe și foarte multe prost plătite, dar accelerarea circulației (în capitalism) nu e ceva de care noi, toți, am fi străini și împotriva căruia am […]