de-clic(k) / atelier deschis. Europa moartă (La judecata lui Jude 2)

Țara moartă, filmul lui Radu Jude, este, de fapt, o „carte“. Dar una așa cum i-ar fi plăcut să scrie lui Gilles Deleuze: cu toate mijloacele de exprimare (mediile, limbajele) la îndemînă, nu doar prin text, ci și audio, video (și poate chiar gestual, „performativ“, dansant): filmic, teatral, muzical etc. O carte-instalație, altfel spus, sau, mai exact, o carte-dispozitiv, o carte contra-dispozitiv, adică „asamblaj colectiv de enunțare“, contra-asamblaj de rezistență prin acțiune enunțiativă împotriva dispozitivelor de putere care constituie (la propriu: în sens constituant și constituțional) „societatea“. O instalație, o carte este, în primul rînd, un (micro-)spațiu de democrație imanentă, o republică democratică insulară instaurată prin „decret“ și prin „dictat“ artistic al autorului (așa cum atît de fin și de pătrunzător analizează, undeva, Boris Groys). O astfel de hiper-carte este un act de meta-contemporaneizare în sine, de definire a unui spațiu al prezentului prin care limbajele sau mediile sînt puse să lucreze în același timp și (fără nici un joc de cuvinte) la același timp, definind o contra-istorie capabilă să dureze împotriva dictatului „istoriei oficiale“ (alt titlu de film). Un act artistic înseamnă structural, imanent, definirea unei con-temporaneități și a unei co-temporaneități aflate în dis-temporaneitate cu istoria „dată“, „obiectivă“, adică […]