Am fost printre scriitorii invitați la FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere), inaugurînd Casa Fantasy, împreună cu colegii mei Florin Chirculescu, Marian Coman, Alexandru Lamba și Dănuț Ungureanu.
Am avut fiecare o întîlnire cu publicul ieșean, moderată de Dan Doboș – nu știu dacă în calitate de scriitor de SF&F sau în calitate de director al Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachiˮ, care ne-a fost și gază, la Fliala „Ion Creangăˮ, situată în Casa de Cultură a Sindicatelor. Mă gîndeam la început că plasarea întîlnirilor noastre în alt loc decît Piața Unirii, unde erau amplasate corturile oficiale ale FILIT, va duce la o scădere a numărului de pariticipanți, care ar fi trebuit să facă un efort suplimentar să vină să ne vadă/audă. Este cu atît mai mult de apreciat faptul că am avut săli pline sau aproape pline.
Oricum, recordul de spectatori l-am avut la cele două licee unde am fost invitați – eu și Marian Coman la Liceul de Informatică „Grigore Moisilˮ din Iași, Alexandru Lamba și Dănuț Ungureanu la Colegiul Național „Mihail Sadoveanuˮ din Pașcani – unde, datorită multelor întrebări puse de elevi (o profesoară a numărat la unul dintre licee 34 de întrebări), am cam depășit cele două ore alocate evenimentelor. Ca să nu mai spun că după prima vizită la liceul Mosil, am fost asaltați de cereri de prietenie pe Facebook, iar a doua zi, la Casa Fantasy, am recunoscut cîteva eleve care veniseră și la al doilea eveniment.
N-ai idee de ce însemană FILIT pînă nu vezi, pînă nu ești acolo, pînă nu îți atîrni la gît ecusonul, pînă nu asiști la evenimetele altor scriitori – fie în cortul FILIT din Piața Unirii, fie la Teatrul Național „Vasile Alecsandriˮ.
FILIT nu e doar un festival, nu e doar o manifestare, nu e doar un eveniment cultural. Și nici nu e vorba doar de o organizare mult peste ce știm noi în materie de organizare, sau o înșiruire de evenimente mult peste ce ne imaginăm că se poate întîmpla în literatura lumii într-un interval de cinci zile, sau un muzeu al literaturii cu diorame în mișcare, în care au fost prinși scriitori vii.
FILIT este o stare de spirit, o viață din viața noastră, este un sentiment, dacă vreți. Un fel de a fi, care ți se poate întîmpla cinci zile pe an sau, poate, cinci zile în viață.
Au fost cinci zile în care m-am simțit special, am simțit că a fi scriitor, în România, e o chestie foarte faină.
Noi, cei din Casa Fantasy, fără să ne fi vorbit dinainte, am participat la toate evenimentele noastre. I-am avut alături de mine și de Marian Coman, la Liceul de Informatică, pe Florin Chirculescu, Alexandru Lamba și Dănuț Ungureanu, așa cum eu am fost să-i văd pe ultimii doi la liceul din Pașcani, iar pe Chirculescu l-am văzut la cel de-al doilea eveniment al lui, alături de Simona Antonescu și Codrin Liviu Cuțitaru. A fost o solidaritate de grup și mă bucur tare mult că a existat, petru că mi-am dat seama, încă o dată, ce colegi minunați am, ce buni sînt, nu numai ca scriitori, dar și ca vorbitori.
Bineînțeles, frumusețea celor cinci după-amieze dedicate nouă n-ar fi fost la fel fără cel care a moderat dialogurile, Dan Doboș, un om care ne cunoaște pe toți de mult, ne știe cărțile, a trăit în timp real carierele fiecăruia dintre noi, încă de pe vremea cînd Marian Coman era student la Iași, încă de acum 30 de ani cînd eu făceam cunoștință cu cenaclul Quasar din Iași etc., punîndu-ne întrebări nu numai din „materia studiatăˮ, cărțile noastre, ci și din lucruri pe care le știa ca prieten și tovarăș în multe întîmplări. De pildă, mie mi-a pus cea mai frumoasă (plăcută) întrebare de care am avut parte în cele cinci zile de FILIT: cîți din sală crezi că știu că tu ești autorul versurilor la „Ninge pe Moldovaˮ (un cîntec compus în 1984 de Radu Ștefan, pe versurile mele, cîntec care de atunci se aude prin Iași în diverse interpretări, cu diverse ocazii)? A fost un moment emoționant, amintindu-mi niște vremuri în care nu aveam încă 30 de ani, dar și văzînd uimirea de pe fețele celor care ne priveau și pentru care acel cîntec face parte din folclorul local.
Despre organizarea festivalului nu știu cum aș putea vorbi fără să recurg pur și simplu la o înșiruire de superlative, de la corepsndența anterioară evenimentului, privind transportul, textele oficiale din program și de pe site, preferințe, cerințe, pînă la cele petrecute la fața locului, asistența permanentă a voluntarilor care ne-au fost alocați, transportul între diverse puncte unde voiam să ajungem, informații sau pur și simplu conversații menite să ne facă să ne simțim bine.
Dintre toți cei care au lucrat la acest festival, vreau să pomenesc doar două nume: Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu. Și să le mulțumesc pentru că au fost în permanență acolo, printre invitați, avînd mereu cîte un cuvînt pentru fiecare dintre cei care le ieșeau în față. Spunea Dănuț Ungureanu la una dintre întîlniri, că ceea ce-și dorește din partea editorului lui este respectul. Exact asta a fost la Iași, cred că fiecare scriitor invitat acolo s-a simțit respectat de toți cei care au organizat festivalul.
Cu ce m-am întors de la Iași? Cu o poftă grozavă de a citi autori români. Cu imboldul de a uita o vreme de eReader și a scoate din bibliotecă, pentru a le pune pe birou, să-mi sară în ochi în fiecare zi, să-mi semnaleze că a venit, în sfîrșit, vremea lor, Matei Brunul, Solenoid, Agata murind, Spre văi de jad și sălbăție, Zilele regelui, să fac o comandă cu cărți de Olga Tokarczuk, Kari Fredrikke Brćnne, Simona Antonescu…
Ce-mi doresc pe viitor? Desigur, să mai ajung la FILIT. Să nu fi fost primul și ultimul an de existență al Casei Fantasy. Să existe în continuare o casă a literaturii Fantasy & Science-Fiction. Să apară Casa Misterelor, unde să fie invitați scriitori de romane polițiste…
Pînă la urmă literatura e una singură, indiferent dacă scrii despre tine, despre vecinii de bloc, despre extratereștri sau despre criminali în serie. Important e să comunci ceva publicului, important e ca volumele tale să fie căutate, cumpărate. Pentru că fără cititori, sîntem zadarnici, oricît de geniali ne-ar decreta cineva peste 50 sau 100 de ani.